De ce preferă patronii din Chișinău să lucreze cu intermediari din Ucraina

Criza a crescut continuu volumul producției micilor întreprinderi poligrafice din Republica Moldova

Prăbușirea economiei centralizate și implicit a coloșilor de stat din sectorul poligrafic a condus la apariția câtorva sute de mici întreprinderi specializate în zona Chișinăului. Deși criza a măcinat Europa, patronii tipografiilor din Republica Moldova spun că „producția accidentală” (pliante, broșuri, calendare etc.) a ținut industria pe creștere.

„Criza economică a acutizat lipsa de clienți și totul s-a direcționat spre publicitate. Majoritatea companiilor au înțeles că e nevoie de campanii de marketing și că afacerile nu se pot face doar prin telefon”, explică Ion Chihai, patron asociat la Casa Editorial-Poligrafică „Bons offices”, din Chișinău.

Sediile gigant și personalul ultracalificat nu au mai contat

Foto: Relu Liciu

Chișinăul a fost cândva unul din centrele poligrafice ale fostei Uniuni Sovietice. Existau 4-5 mari coloși poligrafici, cu personal înalt calificat școlarizat în Germania și țările baltice. Totul însă s-a schimbat de 10-15 ani. „Coloșii o duc greu, și au apărut enorm de multe întreprinderi mici”, spune Ion Chihai.

„Dacă coloșii ar fi avut o politică agresivă de marketing și deschideau filiale noi, nu am mai fi fost pe această piață. Erau companii mari de stat, aveau sedii, personal calificat, instruit. Era o tradiție, erau școliți. Cu toate acestea, marketingul neadecvat i-a terminat.

E o situație complicată. Pe de-o parte, piața a crescut. E o cerere mereu în creștere pe producție accidentală, cataloage, broșuri, pliante. Cu toată criza, volumele au crescut. Până acum, companiile nu se promovau, nu se știa despre promovare. Afacerile se făceau prin marketing direct, sunai la telefon, întâlniri și atât. Companiile nu aveau idee cum se face o campanie de marketing, cum trebuie să te promovezi, cum să faci reduceri, să transmiți informații despre produsele tale. Criza a acutizat lipsa de clienți și atunci totul s-a direcționat în publicitate. Pe de altă parte, au scăzut drastic comenzile de stat. Un segment mare și larg la noi era pe tipăriturile de manuale pentru Ministerul Educației și formularele pentru instituțiile de stat. Însă cu timpul, cu digitalizarea, au dispărut de pe piață formulare, registre. Bazele de date «fură» producția tipărită tot mai mult, registrele se țin acum online”, a declarat patronul tipografiei din Moldova.

Creditele au crescut afacerile

Cu cei 45 de angajați, „Bons offices” este clasificată ca întreprindere mică. Ion Chihai mai are încă doi asociați. Bazele companiei au fost puse încă din 1997, când activitățile au demarat prin achiziția unei mașini offset Romayor.

13 iunie 1990, Piata Universitatii. Lupte de strada cu cockteiluri Molotov

* Fragmente din volumul Piaţa Universităţii 1990; autor: Romulus Cristea; Editura Foc Filocalia & Karta Graphic; ediţia I, 2006:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Valeriu Sterian- Escu

Om cu soldati, Str. Academiei, 13 iunie 1990 Piata Universităţii; Foto: Victor Roncea

*****

Piaţa Universităţii 1990- autor: Romulus Cristea

Brutalitatea cu care forţele de ordine au intervenit în dimineaţa zilei de 13 iunie ‘90, la solicitarea regimului politic de la acea vreme, pentru “curăţarea” Pieţei Universităţii precum şi blocarea zonei, în mod ostentativ cu autovehicule militare, s-au constituit ca o provocare pentru participanţii la manifestaţia maraton care ţinea de peste 50 de zile. In câteva ore, mii de oameni revoltaţi s-au adunat în zona centrală a Capitalei solicitând eliberarea celor reţinuţi ilegal.

Neţinând cont de starea de agitaţie crescândă, de revolta celor prezenţi în perimetru Universităţii, poliţiştii au continuat să facă numeroase arestări şi să lovească protestatarii care, la început nu făceau altceva decât să strige lozinci împotriva regimului şi a comunismului.

La doar câtvea ore de la intervenţia în forţă a poliţiştilor susţinuţi de unii “oameni ai muncii”, protestatarii s-au regrupat şi au forţat barajele formate în zonă.

13 iunie 1990, Str. Academiei; Foto: Victor Roncea

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Vali Sterian-Amintiri cu haiduci

Au urmat adevărate lupte de stradă, manifestanţii cerând eliberarea celor reţinuţi ilegal. Poliţiştii şi cadrele armatei au folosit scuturile şi bastoanele, “oamenii muncii” aduşi de FSN au utilizat bâte de lemn şi răngi metalice, iar cei agresaţi au ripostat, în cele din urmă cu pietre. Mai târziu au apărut grupuri de indivizi care au preparat cockteiluri Molotov şi le-au folosit împotriva forţelor de ordine. Geamurile unor clădiri din jur au fost sparte, s-au distrus autoturismele parcate şi vehiculele militare dispuse în baraj. Manifestanţii aveau să reocupe Piaţa Universităţii. Centrul Capitalei arăta mai ceva ca la revoluţia din decembrie ’89: fum gros, vehicule incendiate, strigăte, împuşcături.

Inceputurile Pietei Universitatii

* Fragmente din volumul Piaţa Universităţii 1990; autor: Romulus Cristea; Editura Foc Filocalia & Karta Graphic; ediţia I, 2006:

Manifestaţia-maraton anticomunistă a blocat zona centrală a Capitalei

Cea mai mare manifestaţie-maraton anticomunistă a început la data de 22 aprilie 1990 şi a încetat în acelaşi an, în ziua de 13 iunie, ca urmare a intervenţiei violente a autoritatilor. Represiunea a continuat până la data de 15 iunie ’90, folosiţi fiind şi minerii din Valea Jiului care au răspuns apelului preşedintelui Ion Iliescu de a „curăţa Capitala de huligani”.
Apelativul „golani” folosit de ex-preşedintele Iliescu la adresa protestatarilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia-maraton să mai fie supranumită şi „Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, in zona proclamata „Libera de neocomunism” şi „Centrul libertăţii şi democraţiei României.

Piaţa Universităţii, iunie 1990; Foto: Toni Bedros

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Valeriu Sterian – Exercitiu – Triluli…„, posted with vodpod

O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piaţa Universităţii, declanşând un fenomen considerat ca fiind cea mai ampla şi spectaculoasă mişcare socială din perioada de tranziţie postdecembristă a României.

Mii de oameni demonstrau zilnic convinsi de faptul ca cei care preluasera puterea mimau democraţia, iar dupa Revoluţie nu se făcuse decât o rotaţie a cadrelor comuniste si securiste. Iliescu se înconjurase cu reprezentanţi ai fostei nomenclaturi şi, în afara câtorva mîsuri populiste luate de ochii lumii, nu se făcea nimic.

Episcopul, Hitler si Securitatea

Episcopul, Hitler şi Securitatea. Procesul stalinist împotriva „spionilor Vaticanului” din România, Editura Polirom, Iaşi, 2008, 424 p.
Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de William Totok;
Colecţia: Istorii subterane;

Episcopul, Hitler si Securitatea

Volumul reuneşte documente inedite din arhivele fostei Securităţi şi un amplu studiu introductiv privind represiunea stalinistă împotriva Bisericii Catolice. Unul dintre momentele semnificative ale acestei represiuni îl constituie procesul din 1951 intentat aşa-numiţilor „spioni ai Vaticanului”, în urma căruia au fost condamnate zece persoane, în fruntea lotului aflându-se episcopul romano-catolic de Timişoara, Augustin Pacha. Cazul Pacha trebuia instrumentalizat în acest scenariu ca o dovadă a activităţii de subminare informativă iniţiate de Sfântul Scaun, episcopul fiind denunţat ca simpatizant al hitleriştilor, duşman al noului regim „democrat-popular” de la Bucureşti şi susţinător anticomunist al serviciului de spionaj anglo-american. Procesul a avut un puternic ecou propagandistic în presa româna şi în cea a ţărilor „frăţeşti”, dar şi în presa occidentală.