Inceputurile Pietei Universitatii

* Fragmente din volumul Piaţa Universităţii 1990; autor: Romulus Cristea; Editura Foc Filocalia & Karta Graphic; ediţia I, 2006:

Manifestaţia-maraton anticomunistă a blocat zona centrală a Capitalei

Cea mai mare manifestaţie-maraton anticomunistă a început la data de 22 aprilie 1990 şi a încetat în acelaşi an, în ziua de 13 iunie, ca urmare a intervenţiei violente a autoritatilor. Represiunea a continuat până la data de 15 iunie ’90, folosiţi fiind şi minerii din Valea Jiului care au răspuns apelului preşedintelui Ion Iliescu de a „curăţa Capitala de huligani”.
Apelativul „golani” folosit de ex-preşedintele Iliescu la adresa protestatarilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia-maraton să mai fie supranumită şi „Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, in zona proclamata „Libera de neocomunism” şi „Centrul libertăţii şi democraţiei României.

Piaţa Universităţii, iunie 1990; Foto: Toni Bedros

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Valeriu Sterian – Exercitiu – Triluli…„, posted with vodpod

O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piaţa Universităţii, declanşând un fenomen considerat ca fiind cea mai ampla şi spectaculoasă mişcare socială din perioada de tranziţie postdecembristă a României.

Mii de oameni demonstrau zilnic convinsi de faptul ca cei care preluasera puterea mimau democraţia, iar dupa Revoluţie nu se făcuse decât o rotaţie a cadrelor comuniste si securiste. Iliescu se înconjurase cu reprezentanţi ai fostei nomenclaturi şi, în afara câtorva mîsuri populiste luate de ochii lumii, nu se făcea nimic.

În schimb, începuse prigoana opozantilor lui Iliescu, se faceau arestari ilegale, erau expulzati cetateni romani care participau la demonstratiile anti-FSN, Regele Mihai fusese impiedicat sa intre in tara si posturile nationale de televiziune si radio erau folosite exclusiv in interesul puterii neocomuniste al carei exponent era Ion Iliescu.

Semnaturi pentru Proclamatia de la Timisoara

22 aprilie 1990. In Bucuresti, au avut loc doua mitinguri electorale ale opozitiei: PNTCD (in Piata Aviatorilor) si „Gruparea Democratica de Centru” (in zona Piata Unirii).
Elena Andronache, membra a Grupului Independent pentru Democratie, isi aminteste: „In Piata Unirii, in jurul orei 11, a inceput mitingul „Gruparii Democratice de Centru”, care cuprindea zece partide sub deviza „Uniti pentru victorie, prosperitate, natiune si democratie”. Au luat cuvantul mai multi vorbitori care au calificat drept abuziva interzicerea intrarii in tara a Regelui Mihai pentru sarbatorile de Pasti. Mitingul s-a terminat in jurul orei 12,30.
Participantii s-au alaturat marsului asociatiilor „Alianta Poporului” si „16-21 Decembrie”, care veneau dinspre Cimitirul Eroilor, unde depusesera coroane de flori, si se indreptau catre Piaţa Universităţii, urmând deja traditionalul mars duminical catre Piata Victoriei si Televiziune. O multime din ce in ce mai mare de oameni se revarsa pe strazile Capitalei, purtand pancarte si strigand lozinci care sintetizau toate abuzurile, nedreptatile si devierile regimului fesenist: „Revolutia a fost furata de FSN”, „Proclamatia de la Timisoara, lege pentru toata tara!”, „Jos Iliescu si guvernul comunist!”, „Iliescu judecat pentru haosul creat”, „Iliescu pentru noi este Ceausescu II”. Pe traseu, la un moment dat, au fost intampinati de un grup de timisoreni care parcursese distanta pana la Bucuresti pe jos, adunand semnaturi pentru Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Cand coloana a ajuns in Piata Aviatorilor, pe la ora 14, mitingul PNT era in plina desfasurare”.

„I-am facilitat lui Miron Mitrea accesul la microfon”

Dumitru Dinca, prezent la mitingul opozitiei care se desfasura in Piata Aviatorilor, povesteste cum a intervenit la organizatorii manifestatiei pentru a-i permite lui Miron Mitrea sa vorbeasca de la tribuna: „La acel miting a participat chiar si Miron Mitrea, in calitate de lider sindical. Era atunci in opozitie cu FSN. Trecerea lui la FSN s-a facut mai tarziu. El era din partea „Fratiei”, a si luat cuvantul la adunarea publica. Eu i-am facilitat atunci sa ia cuvantul. El nu era cunoscut decat de o mana de sindicalisti din jurul lui. Am avut o discutie. El ma stia si si-a exprimat dorinta de a vorbi la microfon. Am intervenit la organizatori si i-am facilitat accesul la tribuna, la microfon”.

Demonstranţi din Piaţa Universităţii; iunie 1990; Foto: Toni Bedros

Coloana de manifestanti care a sosit dinspre Unirii s-a unit cu sirul de manifestanti care participau la mitingul electoral al opozitiei de la Piata Aviatorilor. Dupa ora 17, protestatarii au decis sa mearga spre Televiziune pentru a-si exprima dezaprobarea fata de faptul ca la televizor nu fusese prezentat decat mitingul FSN care se desfasurase in Parcul Tineretului, manifestarea opozitiei nefiind nici macar pomenita. „A fost constituita o delegatie. Am intrat in TVR si ne-am intalnit cu Razvan Teodorescu. Acesta s-a disculpat spunandu-ne ca, atat timp cat exista Decretul 473 din 1977, el trebuie sa se subordoneze directivelor venite de la cei care conduc tara. Apoi, am plecat spre Piata Universitatii pentru a protesta. Eram in jur de o mie de oameni cand am plecat dinspre Piata Aviatorilor, spre Piata Universitatii”, a mentionat Dinca.

Incidentul cu ghiveciul

Intreaga coloana s-a indreptat spre Piata Universitatii. Pe Calea Dorobanti, de la etajul 7 al unui bloc din dreptul fostului magazin Tineretul, s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in varsta de 59 de ani, Sanda Lugoj. „Ajutata sa se ridice de cateva persoane care erau chiar in spatele ei, printre care ziaristi si membri GID, batrana se albise, avea deja privirea fixa, nu mai putea misca, nici vorbi, iar in momentul in care am urcat-o in masina, sangele a inceput sa curga din crestetul capului. Transportata la Spitalul de Urgenta, doctorii au apreciat ca e in stare grava, cu o fractura craniana de 10 centimetri. Incidentul n-a facut decat sa sporeasca tensiunea manifestantilor”, a relatat Elena Andronache, de la GID.
Ajunsi in Piata Universitatii, pe la ora 19-19,30, manifestantii au blocat circulatia in toate sensurile. S-a hotarat o noapte de veghe pentru victima acestei manifestatii, dar si pentru totii eroii Revolutiei, precum si in sprijinul adoptarii Punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara ca amendament la Legea electorala, plus abrogarea Decretului 473 cu privire la subordonarea Televiziunii direct presedintelui tarii. La inceput, s-a blocat folosindu-se pancarte intinse pe strada, apoi s-au ridicat baricade, pentru prima data de la Revolutie. In piata au ramas maximum 100 de persoane, grupate in jurul troitei. In jurul orei 20,30 au aparut doua autobuze cu soldati de la Ministerul de Interne, care insa s-au retras dupa 5-10 minute, datorita reactiei manifestantilor care au inceput sa huiduie.

Altercatii cu scutierii

Pe la 21,15, in zona restaurantului Pescarul au aparut scutierii. Era pentru prima data cand acestia, bine cunoscuti din 21-22 decembrie 1989, apareau din nou. Castile si scuturile albe se evidentiau puternic in intuneric, aliniate unele langa altele, iar amintirile tragice au starnit o emotie puternica in randul demonstrantilor, care au inceput sa huiduie, alergand catre ei.
Au avut loc cateva altercatii si, la un moment dat, scutierii s-au retras. Elena Andronescu, membra a GID, rememoreaza acele momente: „In jurul orei 21,30, intre Spitalul Coltea si cinematograful Luceafarul au aparut soldatii de la Ministerul Apararii Nationale dispusi pe doua randuri, cu armele la umar. Demonstrantii au discutat cu soldatii si au aflat ca acestia au munitie, dar nu vor trage. S-a scandat: „Doriti sa fiti cu noi? Duceti-va inapoi!”, „21-22, Armata a fost cu noi!” etc.
Pentru inceput s-a blocat circulatia pe Bulevardul Magheru. Apoi s-au intins pancarte pe carosabil si pe sensul spre Piata Kogalniceanu si spre Rosetti. Primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan. A aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: „Ce stai, da-i drumul, treci peste ei!”. Ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul i-a raspuns: „Eu sunt cu ei, dom’le! Lasa-ma in pace!”, apoi s-a culcat la loc. Dupa ora 21 s-au pus panouri de tablă, găsite lângă Spitalul Colţea, şi sfori între stâlpi pentru a bloca circulaţia”.

* Fragmente din volumul Piaţa Universităţii 1990; autor: Romulus Cristea; Editura Foc Filocalia & Karta Graphic;

* Articol apărut în ziarul România liberă din 5 mai 2006;

* Foto: Toni Bedros

Publicitate