Când se numără spionii, serviciile de informaţii mimează reforma

În goana după senzaţional şi după o analiză sumară sub presiunea de timp redacţională a bugetului de stat pentru 2014, ziarele şi televiziunile, au lansat ştirea că în actualele servicii de informaţii numărul angajaţilor este mai mare decât în vremea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. Pentru a convinge mai mult, s-au aplicat şi rotunjiri matematici nepermise. Ca să fim însă corecţi, din investigarea documentelor disponibile reiese că numărul total al angajaţilor din serviciile de informaţii este mai mic decât în 1989.

 Există însă anumite probleme. Cifra este cu puţin mai mică, dar rămâne în continuare fără justificare reală. Aparent, şi după calcule corecte, avem cu câteva sute de ofiţeri de informaţii mai puţini decât în anii dictaturii comuniste, însă şi vremurile s-au schimbat. Nu doar recensământul populaţiei indică o populaţie mai mică în prezent cu 2,6 milioane de persoane, dar şi tehnologia este alta. Numărul informaţiilor care se obţin acum din surse deschise reprezintă mai mult de jumătate din totalul informaţiilor din „surse secrete umane”.

Şi acum să trecem la calcule. Oficial, „numărul agenţilor şi colaboratorilor Serviciului Român de Informaţii (SRI) este o informaţie clasificată”. La fel şi pentru Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) şi Serviciul de Pază şi Protocol (SPP). Pentru  simplificare, nu au fost luate în calcul  serviciile de protecţie internă de la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), Departamentul de Informaţii si Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (DGIPI) şi Direcţia de Informaţii a Armatei (DIA).

Astfel, din analiza Proiectului de Buget pentru anul 2014 rezultă că împărţind bugetele totale agenţilor de informaţii la cât este un salariul brut într-o astfel de instituţie de stat am avea aproximativ 14.100 de agenţi secreţi. Tot în funcţie de bugete, peste 9.200 ar lucra în SRI (din care  peste 1.800 în serviciul antitero al SRI) , 1.500 la SIE, 2.600 la STS şi 800 la SPP.

Publicitate

Moartea jurnalismului de investigatie nu-i induiosează nici pe spioni

 

Prăbușirea presei scrise și a jurnalismului de investigație va schimba oare strategiile agențiilor de informații referitoare la metodele de monitorizare și prelucrare prin „open source”? Deși e greu de înțeles pentru tradiționaliștii nostalgici și apărătorii presei scrise, activitățile de „open source intelligence” vor prospera continuu și vor deveni tot mai rafinate chiar și fără jurnalismul clasic de investigație practicat până în prezent.

Până la 90% dintre informațiile obținute și prelucrate de marile agenții de intelligence provin, în ultimii ani, din ceea ce este denumit ca „open source”. Informațiile astfel obținute din monitorizarea și analiza mass-media și a site-urilor de internet sunt practic cu risc zero și nu încalcă legislațiile naționale. Criza economică mondială a grăbit însă și prăbușirea presei scrise, iar jurnalismul de investigație se zbate să supraviețuiască. Deși unii jurnaliști acceptă cu dificultate ideea că munca lor nu mai este apreciată la fel ca în urmă cu 10-15 ani, internetul și tehnologia au schimbat drastic regulile jocului. În prezent, este mult mai dificil să culegi știri în exclusivitate și să realizezi anchete care să schimbe reguli în societate sau politică. În plus, criza economică a redus și mai mult resursele financiare pentru astfel de demersuri. S-a ajuns până la situația în care, din rațiuni economice, ziarele bulevardiere folosesc serviciile agențiilor de detectivi profesioniști, iar marile trusturi de presă cumpără direct materiale de la instituții private de intelligence. Materialele sunt editate și asumate de redacțiile de jurnaliști, iar din punct de vedere economic, toată lumea este mulțumită. În plus, informațiile obținute spre publicare sunt cumva garantate de profesioniști care utilizează surse și metode de investigație verificate.

Și în România lucrurile stau asemănător, tendința probabil va fi aceeași. Publicațiile de scandal achiziționează fotografii și materiale video de la agențiile de detectivi particulari, așa explicându-se conținutul aproape identic al ziarelor de acest tip. Apar și situații mai delicate uneori când agențiile de detectivi sunt incomodate de prezența unor jurnaliști pe teren și oferă pur și simplu materialele brute cu titlu gratuit condiționând „eliberarea” zonei de investigație. Rețetele funcționează cu succes. Cât privește jurnalismul de investigație, mai ales după declanșarea crizei, acesta a dispărut cu desăvârșire. Principala cauză a prăbușirii este în primul rând situația dezastruoasă în care se află presa scrisă, în special din rațiuni financiare. Situația a devenit atât de gravă încât așa-zisele anchete se realizează prin telefon, sau sunt inventate, reluate și însăilate din materiale deja publicate de diverse agenții de presă sau alte publicații.

În astfel de condiții, se poate aprecia că activitatea de open source intelligence nu va avea după ce să suspine, iar ofițerii de informații nu vor avea mai mult de alergat. Deși jurnalismul de investigație este tot mai absent, internetul se dezvoltă cu o viteză greu de imaginat, informațiile care apar sunt tot mai numeroase și neașteptate. Trebuie însă să știi să le selectezi, să le analizezi, să le găsești rostul și abia apoi să le coroborezi (obligatoriu) cu verificări clasice pe teren. De asemenea, interfața prietenoasă a ciberspațiului mai permite fabricarea și asumarea de calități greu de verificat în timp limitat. Aplicațiile existente pentru internet, camerele video live, platformele sociale, dar și obligarea prin legislație a unor importante instituții să publice informații despre activitățile desfășurate ușurează incredibil munca de monitorizare și analiză a agențiilor și profesioniștilor din intelligence.

Articol de Romulus Cristea, aparut in revista Print Magazin, la data de 3 decembrie 2012

Fotografii de la revolutie, din sediul Comitetului Central

Imagini din Comitetul Central PCR, decembrie 1989; Foto: Ion Laurentiu

Decembrie 1989, sediul CC-PCR; Foto: Ion Laurenţiu

Nota informativa referitoare la retinerea generalului Aristotel Stamatoiu

Notă la un dosar de la Parchetul Militar, în care se pare, era anchetat generalul Aristotel Stamatoiu. De fapt, o notă informativă scrisă pe genunchi în noaptea de 23-24 decembrie 1989, în sediul CC-PCR, de un zelos ofiţer de informaţii de la Ministerul Apărării Naţionale (oficial, Securitatea nu mai exista la acea dată). Nu am solicitat niciodată vreo audiere. Din contra, am fost adus în numeroase rânduri la Parchetul Militar, Poliţia Capitalei şi Secţia 1 Poliţie, doar în urma unor mandate de aducere.

Fila la dosarul Revolutie referitoare la retinerea gen. Aristotel Stamatoiu

Aristotel Stamatoiu a fost adjunct al ministrului de interne şi şef al Centrului de Informaţii Externe (CIE), din cadrul  Direcţiei Securităţii Statului ( DSS ), în perioada 01 decembrie 1984 – 6 ianuarie 1990.