Posts Tagged ‘Securitatea’
Fosta uzină secretă „G” vinde în toată lumea „apă vie”
Institutul pentru Tehnologii Criogenice de lângă Râmnicu Vâlcea produce tone de apă fără deuteriu, denumită şi „apă vie”. Apa miraculoasă se vinde cu 10 dolari/litru, iar comenzile depăşesc capacitatea de producţie.
Cum se fac bani din cercetare aplicată în plină criză
De la o producţie anuală de 150 tone de apă sărăcită în deuteriu (denumită popular, datorită proprietăţilor sale în medicină şi „apa vie”) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice-ICSI Râmnicu Valcea urmează să ajungă în 2011 la o capacitate de 1.000 tone/an. Creşterea producţiei şi îmbunătăţirile tehnologice sunt demarate chiar în plină criză economică care însă nu a afectat şi activităţile institutului.
Foto: Florin Esanu
Cercetătorii de la ICSI au zeci de proiecte de cercetare în lucru, comenzi nenumărate şi brevete de finalizat. Deşi în alte unităţi de cercetare problemele sunt nenumărate, la ICSI salariul mediu este de peste 3.000 lei, iar condiţiile de lucru sunt impecabile. „Banul investit la timp în cercetare aduce avantaje deosebite chiar şi în criză”, ne-a spus directorul general al Institutului pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu. ICSI este, de fapt, fosta Uzină G, înfiinţată în 1970, o unitate pilot de cercetare în tehnologii avansate şi care avea drept scop producţia de apă grea.
Istoria Uzinei G este plină de legende, Securitatea, dar şi Serviciul de Informaţii Externe ocupându-se informativ şi operativ atât de activităţile desfăşurate aici, cât şi de personal, uneori.
Cum se fac bani din cercetare aplicata in plina criza
Secretul profitului din „apa vie” – http://htxt.it/w7fn
Securitatea pe urmele unui scriitor (audio si text)
Articolul scriitorului William Totok a fost difuzat de Radio Europa Libera (europalibera.org) în data de 3 iunie 2009.
Pentru audio, apasati playerul de mai jos:
* Securitatea pe urmele unui scriitor
Peste 5 kg de hîrtie, 1146 de pagini de rapoarte
Am revenit de la Bucureşti la Berlin, avînd în bagaje un teanc de documente. Peste 5 kg de hîrtii, însumînd 1146 de coli fotocopiate. Sunt fragmente consemnate ale propriei mele vieţi de către Securitate, începînd cu ultima clasă de liceu pînă la sfîrşitul dictaturii comuniste în România.
Citind în toţi aceşti ani astfel de documente, fabricate în laboratoarele toxice ale poliţiei politice, am crezut că lectura propriului meu dosar nu mă va afecta într-un mod deosebit. Deşi încă nu am trecut la o lectură sistematică – la rece, cum s-ar zice – am rămas uluit de energia criminală a unor persoane care s-au pus în slujba aparatului de Securitate.
Coperta unui dosar de urmărire a lui William Totok
Am citit cu consternare crescîndă scenariile, acţiunile conspirative rafinate, planurile de măsuri, notele de delaţiune, analizele de activitate şi rapoartele sistematice, întocmite cu acribie birocratică de zeci de ofiţeri care se ocupau de mine şi care au devenit autorii a două scrieri colective aflate în arhivele CNSAS sub denumirea „Dosar de Urmărire Informativă [D.U.I.]: „Muzicologul” şi „D.U.I. `Interpretul`“.
Episcopul, Hitler si Securitatea
Episcopul, Hitler şi Securitatea. Procesul stalinist împotriva „spionilor Vaticanului” din România, Editura Polirom, Iaşi, 2008, 424 p.
Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de William Totok;
Colecţia: Istorii subterane;
Episcopul, Hitler si Securitatea
Volumul reuneşte documente inedite din arhivele fostei Securităţi şi un amplu studiu introductiv privind represiunea stalinistă împotriva Bisericii Catolice. Unul dintre momentele semnificative ale acestei represiuni îl constituie procesul din 1951 intentat aşa-numiţilor „spioni ai Vaticanului”, în urma căruia au fost condamnate zece persoane, în fruntea lotului aflându-se episcopul romano-catolic de Timişoara, Augustin Pacha. Cazul Pacha trebuia instrumentalizat în acest scenariu ca o dovadă a activităţii de subminare informativă iniţiate de Sfântul Scaun, episcopul fiind denunţat ca simpatizant al hitleriştilor, duşman al noului regim „democrat-popular” de la Bucureşti şi susţinător anticomunist al serviciului de spionaj anglo-american. Procesul a avut un puternic ecou propagandistic în presa româna şi în cea a ţărilor „frăţeşti”, dar şi în presa occidentală.
ROMULUS CRISTEA 
