O fotografie la care tin mult

Fotografia este realizată în sediu Comitetului Central PCR, în decembrie 1989. Şi este vorba de un instantaneu. În centru (cel cu părul lung) sunt eu.
Nu am ştiut de aceasta fotografie până în 2006, noroc cu redeschiderea Dosarului Revolutia, la Parchetul Militar. Întâmplător, am găsit documentul în dosarul altui coleg (George Grosu) alături de care fusesem în sediul CC-PCR pe durata revoluţiei. Tot în 2006 am avut norocul să redescopăr o serie de documente (referitoare la persoana mea) din acea perioadă: fotografii, filme video, tabele, scrisori dar şi destul de jenant, delaţiuni (despre tot ce am făcut şi făceam, cu amănunte) trimise de cei care au fost alături de mine, în acele zile, la revoluţie, către serviciile de informaţii care preluaseră activităţile Departamentului Securităţii Statului. Oricum, pot să zic că am avut mare noroc, uitasem multe.
Anul acesta, deci după 19 ani, reîntâlnindu-mă, tot întâmplător cu Ion Laurenţiu (alt personaj al evenimentelor din decembrie ’89, dar care a stat de-o parte de toată vâltoarea care a urmat), tot ca urmare a reanchetării de către Parchet a evenimentelor de atunci, am aflat că el este autorul fotografiilor. Tot datorită lui, am revăzut un vraf de câteva zeci de fotografii  (niciuna publicată până acum) făcute de el în perioada revoluţiei. Sper să vi le arăt cât de curând.

Foto: Ion Laurenţiu

În stânga fotografiei este Ioan Toma, fostul ministru CC-UTC; în stânga lui Toma, cel cu ochelari este George Grosu; în dreapta, colonelul Nicolae Lupu; în centrul imagini (la stânga lui Grosu), cu părul lung, Romulus Cristea; jos, în primul rând, cu ochelari şi cu ţigara în mână, sociologul Alin Teodorescu.

Publicitate

Procesul dictatorului Ceausescu. Condamnarea

Procesul soţilor Ceausescu s-a desfăşurat la Garnizoana Târgovişte, în 25 decembrie 1989, fiind judecat de un Tribunal Militar Excepţional, alcătuit chiar după normativele legislaţiei din perioada dictaturii comuniste. Procuror a fost Dan Voinea. În sală au mai fost prezenţi: Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, judecătorul Gică Popa şi altii.

După execuţia prin impuscare a dictatorilor Elena si Nicolae Ceausescu, pe postul naţional de televiziune s-a dat citire următorului comunicat:

Luni, 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei Ceauşescu, în faţa Tribunalului Militar Excepţional.

Capete de acuzare:

1. Genocid- peste 60.000 de victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizare de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat;
3. Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraş etc;
4. Subminarea economiei naţionale;
5. Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine;

Pentru aceste crime grave împotriva poporului roman şi a României, inculpaţii Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi confiscarea averii. Sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată.

Au recunoscut ca au tras la Revolutie

Povestea lunetistilor, retinuti de armata

In zilele revolutiei, formatiunile alcatuite din civili si militari au depistat si retinut mai multi indivizi care trageau in oamenii iesiti pe strazi. De asemenea, fortele de interventie ale Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA) au actionat la ordinele Armatei pentru anihilarea unor asa-zisi teroristi, in urma luptelor fiind prinsi mai multi lunetisti. La ancheta efectuata de Procuratura, unii dintre tragatori au afirmat ca primisera armamentul de la fosti ofiteri de Securitate care le indicasera si locul de unde sa traga, altii au invocat amnezia si au perseverat pana la eliberarea din arest, in lipsa altor probe. Nici pana astazi ancheta nu a condus la aducerea in fata instantei a vreunui caz de lunetist capturat si interogat.

Foto: Romania libera

» Dupa 19 ani de la Revolutie, inca mai exista unele cazuri neelucidate privind asa-numitii teroristi. Procurorii militari au concluzionat ca ipoteza cetatenilor straini care au actionat impotriva populatiei la Revolutie nu sta in picioare, insa exista consemnate in dosarele Revolutiei cazuri bizare, cu tragatori care actionau individual sau in grupuri mici, impuscand aleatoriu civili sau militari.

In zilele revolutiei au fost retinuti mai multi indivizi care trageau cu pusti cu luneta in manifestanti, insa dosarele in care acestia erau acuzati au ramas nesolutionate. Dintre cei acuzati, unii au murit in conditii suspecte chiar in arest, altii au fost declarati cu probleme psihice, iar majoritatea au fost eliberati din lipsa de probe, neexistand decat declaratii de martori, rareori vreo proba balistica, neconcludenta.

Postasul care a recunoscut ca a tras in manifestanti
Tudor Molan (42 de ani) era in viata de zi cu zi factor postal in Brasov. Dupa cum au declarat martorii, vecini si colegi de serviciu, acesta era un om obisnuit, cu viata de familie si cu doi copii. Ceea ce avea sa se intample insa in primele zile ale Revolutiei cu postasul Molan i-a uimit atat pe cunoscuti, cat si anchetatorii ce au documentat ulterior cazul care, si la ora actuala, ramane o enigma nedezlegata.
In dimineata zilei de 23 decembrie 1989 Molan este arestat in timp ce iesea din curtea Cimitirului Evanghelic, aflat in zona centrala a orasului Brasov, avand asupra sa o arma semiautomata cu luneta si munitia aferenta. Intr-o prima faza, postasul Molan refuza sa se supuna somatiilor echipei de militari si indreapta arma spre acestia. Unul dintre soldati, Marian Mustetiu, a tras o rafala de pistol-mitraliera spre picioarele acestuia, fara a-l atinge. Mai multi cetateni furiosi aflati in zona l-au imobilizat, dupa care l-au luat la bataie. A fost apoi dus in cladirea postei si de acolo mutat la sediul Judetenei PCR, pentru interogatoriu. Comandantul garnizoanei, generalul Florea, le ordona subordonatilor sa-i ia o serie de declaratii postasului prins cu arma cu luneta in cimitir. Intr-una din declaratiile luate de militari lui Molan se consemnau numele mai multor persoane care, ca si el, au primit arme de la locotenentul major de Securitate Morariu, fiind apoi plasati in diverse locuri, cu misiunea de a trage in demonstranti. In aceeasi zi, Molan a fost mutat in arestul Militiei Judetene Brasov, fiind sesizata si Procuratura Militara.
Intr-o declaratie data procurorilor militari, tot in prima zi a arestului, postasul afirma ca l-a cunoscut pe locotenentul major Morariu, de la Securitate, prin intermediul colonelului pensionat Sovaila, avand cu acesta trei-patru runde de intalniri. Molan a sustinut ca pe 20 decembrie ’89 a fost convocat intr-o vila si a primit o arma cu luneta pentru a trage in demonstranti. A mers, impreuna cu Victor Adomnitei si o alta persoana necunoscuta, intr-un cavou aflat in cimitirul german(…).

Continuarea articolului, in ziarul Romania libera din 24 decembrie 2008./Autor: Romulus Cristea

„Prigoana vantului”, diversiunea elicopterelor cu teroristi libieni

1.300 de tinte aeriene au fost interceptate in zilele Revolutiei

Militarii care monitorizau, in primele zile ale revolutiei, spatiul aerian al Romaniei au fost surprinsi cand au vazut ca pe ecranele aparaturii de radiolocatie apar din neant zeci si zeci de obiecte zburatoare aflate simultan in miscare, cu caracteristici asemanatoare elicopterelor. Ca urmare, au raportat situatia ca fiind incontrolabila. Pentru a anihila tintele, au fost scoase din hangare, intr-o prima etapa, 52 avioane de vanatoare si 26 de elicoptere, plus trupe de artilerie si lansatoare de rachete.

Dupa un timp, specialistii militari au realizat ca sunt de fapt victimele asa-numitului razboi radio-electronic, in care un inamic ramas necunoscut pana in prezent utiliza mijloace moderne de bruiaj si de simulare a tintelor. Au existat insa si alte cateva zeci de cazuri in care s-a stabilit ca au fost lansate, nu se stie de unde si de cine, mini-elicoptere, baloane autopropulsate, dar si alte tipuri de dispozitive si rachete telecomandate prin radio. Ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, prin intermediul unor canale oficiale a fost propagata o campanie de dezinformare si manipulare atat a populatiei civile, cat si a grupurilor inarmate care ocupasera anumite obiective de stat. Parte din aceasta campanie a fost si alarma data, se pare, de un cadru al Armatei, care a starnit si mai multa panica printre civilii si militarii aflati in cladirea CC-PCR. Ei au fost anuntati ca vor fi atacati de o escadrila de elicoptere, denumita „Prigoana vantului”, in care s-ar afla imbarcati zeci de luptatori libieni antrenati special pentru lupta de gherila urbana.

Foto: Ulster Aviation Society

Un raport al Ministerului Apararii Nationale, elaborat de inginerii militari in primii ani ai deceniului trecut, raport care nu a fost facut public nici pana in prezent, releva ca in primele zile ale revolutiei  spatiul aerian al Romaniei a fost invadat de tinte aeriene cu caracteristici de zbor asemanatoare elicopterelor. Armata a identificat, prin intermediul aparaturii de radiolocatie, in noaptea de 22-23 decembrie ’89,  „atat de multe tinte aeriene aflate in miscare simultan, incat parea ca situatia devenise incontrolabila”, precizeaza raportul. Dupa cercetari efectuate la fata locului de echipe militare, a reiesit ca, daca intr-un numar mare de cazuri pentru inducerea in eroare, pentru dezinformarea unitatilor de aparare si de aviatie se utilizasera sisteme de bruiaj, au existat alte cateva zeci de cazuri in care s-a stabilit ca au fost lansate, nu se stie de unde si de cine, minielicoptere, baloane autopropulsate, dar si alte tipuri de dispozitive si rachete telecomandate prin radio.

Rachetele antiaeriene au atins 90% din obiectele zburatoare