Posts Tagged ‘William Totok’
De ce nu trebuie comparate crimele naziste cu cele comuniste
De ce nu trebuie comparate crimele naziste cu cele comuniste – http://htxt.it/IaIf
Grupul de Actiune Banat la Muzeul Literaturii
În perioada 4-5 noiembrie 2010, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (MNLR) are loc evenimentul “Străinii literaturii române: Grupul de acţiune “Banat”: O dinamică a dilemelor -Orient/Occident, Majoritar/Minoritar, Capitalism/Socialism”.
William Totok şi Gerhard Ortinau vor susţine lecturi publice, vor fi proiectate secvenţe dintr-un film despre Aktionsgruppe Banat realizat de Helmuth Frauendorfer cu participarea membrilor principali, iar în ultima zi a întâlnirilor va avea loc şi un moment dedicat lui Rolf Bossert, cu participarea muzicianului Mircea Tiberian.

Afis eveniment MNLR-Grupul de Actiune Banat
Programul manifestării:
Joi, 4 noiembrie 2010, 10.30-13.00
Rotonda MNLR
Originile culturale şi intelectuale ale Aktionsgruppe Banat. Sociabilităţi intelectuale, reţele, locuri ale memoriei. “Programul” Grupului: imitaţie, influenţă, asumare, elaborare originală. Pasiuni şi controverse. Confruntarea cu sistemul cultural şi politic.
Moderator: Emil Hurezeanu.
Participă: Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok, Mihai Dinu Gheorghiu, Liviu Antonesei, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Lucian Chişu, Eugen Suciu, Marius Oprea.
Ora 16.00-18.30
Lecturile invitaţilor – William Totok, Gerhard Ortinau
Moderator: Gerhardt Csejka
Vineri, 5 noiembrie 2010, 10.30-12.30
Colocviu la Centrul Vianu, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti
Utopia şi/sau luciditatea critică – moştenirea literară a Contraculturii în Europa de est (Aktionsgruppe Banat şi Generaţia ’80)
Moderator: Mircea Martin.
Participă: Ştefan Borbely, Mircea Cărtărescu, Adrian Lăcătuş, Lucian Chişu, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Magda Cârneci, Romulus Bucur, Carmen Muşat, Caius Dobrescu.
* Citeşte în continuare despre programul evenimentului şi despre Grupul de Acţiune Banat:
Deutsche Welle: Dupa 20 de ani-Romulus Cristea, un participant si martor ocular, despre Revolutia din 1989
După 20 de ani | 19.12.2009
Romulus Cristea, un participant şi martor ocular, despre Revoluţia din 1989
Ziaristul Romulus Cristea este un participant direct la Revoluţia din 1989. El s-a aflat timp de câteva zile în incinta clădirii fostului Comitet Central al PCR. I-a cunoscut pe protagoniştii noii puteri şi i-a cunoscut pe revoluţionarii participanţi, devenind astfel un martor al întâmplărilor care s-au derulat atunci.
Într-un volum intitulat „Revoluţia 1989“, apărut în urmă cu 3 ani, Cristea a adunat mai multe articole şi interviuri pe tema revoluţiei. Pentru mulţi dintre cei care au participat direct la înlăturarea dictaturii,amintirea acelor zile dramatice şi sângeroase a devenit o sursă permanentă de frustrări.
Odată cu trecerea anilor, mulţi dintre aceştia au contribuit la răspândirea unor zvonuri, intoxicând atmosfera postrevoluţionară cu mistificări.
Deşi Romulus Cristea a fost un martor lucid al evenimentelor, el refuză să-şi scrie amintirile, deoarece:
„Mi s-a părut tot timpul că este prea devreme şi că oamenii înţeleg foarte greu anumite lucruri. Am observat, chiar şi acum după 20 de ani, foarte curios, după atâta timp, că preferă să vadă lucrurile din cu totul altă perspectivă. Nu-i interesează atât ceea ce s-a întâmplat real, ci ceea ce este mai mult în imaginaţia lor: îşi asumă fapte care n-au fost, inventează ei întâmplări şi este foarte complicat să spui adevărul.”
Suprapunerea unor fapte imaginate cu speculaţii puse în circulaţie de alţii, deformarea evenimentelor autentice şi căutarea febrilă a unei feţe ascunse a lucrurilor reale, transformă revoluţia într-o acţiune ocultă – care pierde din
vedere victimele reale.
L-am întrebat pe publicistul Romulus Cristea cum îşi explică explozia unor mituri legate de revoluţie, răspândite tocmai de oameni care au participat direct şi care ar trebui să ştie că lucrurile s-au desfăşurat altfel:
„Şi cum spuneam, au existat două categorii: a existat un grup foarte restrâns de persoane care şi-au dat seama că viaţa merge înainte şi lucrurile se schimbă şi că este o datorie a istoricilor să clarifice evenimentele, şi, există categoria mare a persoanelor care pretind că au fost sau poate chiar au şi fost la revoluţie şi care continuă să trăiască în acele zile fără să-şi dea seama că lucrurile au evoluat, că suntem în altă societate, că acum este important să spui adevărul. Trebuie să mai înţeleagă că studierea acum a evenimentelor este în primul rând o datorie a istoricilor nu a martorilor. Martorii pot să confirme sau să infirme un anumit eveniment, dar nu fac ei istoria şi, deci, mai devreme sau mai târziu lucrurile astea se vor afla.”
Romulus Cristea este o voce lucidă care evită mistificările şi care încearcă să vorbească cu responsabilitate, obiectivitate şi nepărtinire despre un capitol important din istoria recentă a României.
Citește restul acestei intrări »
Securitatea pe urmele unui scriitor (audio si text)
Articolul scriitorului William Totok a fost difuzat de Radio Europa Libera (europalibera.org) în data de 3 iunie 2009.
Pentru audio, apasati playerul de mai jos:
https://romuluscristea.files.wordpress.com/2009/06/2bb7c32c-3f0f-4f05-8e36-b9ef5f4d57931.jpg
* Securitatea pe urmele unui scriitor
Peste 5 kg de hîrtie, 1146 de pagini de rapoarte
Am revenit de la Bucureşti la Berlin, avînd în bagaje un teanc de documente. Peste 5 kg de hîrtii, însumînd 1146 de coli fotocopiate. Sunt fragmente consemnate ale propriei mele vieţi de către Securitate, începînd cu ultima clasă de liceu pînă la sfîrşitul dictaturii comuniste în România.
Citind în toţi aceşti ani astfel de documente, fabricate în laboratoarele toxice ale poliţiei politice, am crezut că lectura propriului meu dosar nu mă va afecta într-un mod deosebit. Deşi încă nu am trecut la o lectură sistematică – la rece, cum s-ar zice – am rămas uluit de energia criminală a unor persoane care s-au pus în slujba aparatului de Securitate.

Coperta unui dosar de urmărire a lui William Totok
Am citit cu consternare crescîndă scenariile, acţiunile conspirative rafinate, planurile de măsuri, notele de delaţiune, analizele de activitate şi rapoartele sistematice, întocmite cu acribie birocratică de zeci de ofiţeri care se ocupau de mine şi care au devenit autorii a două scrieri colective aflate în arhivele CNSAS sub denumirea „Dosar de Urmărire Informativă [D.U.I.]: „Muzicologul” şi „D.U.I. `Interpretul`“.