Revolutia 1989

Revolutia 1989

William Totok

Articol aparut in Revista Altitudini

Nr. 17, iulie 2007

Revolutia din decembrie 1989 a fost cel mai important eveniment din istoria recenta a Romaniei. In pofida acestui fapt evident, mai exista ziaristi, analisti, scriitori, cineasti sau istorici care, atunci cind vorbesc sau scriu despre Revolutie, prefera folosirea eufemismului „evenimentele” din 1989. Aceasta sintagma – cit si altele – exprima pe de o parte o nesiguranta nemarturisita in ceea ce priveste calificarea istorica a ceea ce s-a intimplat la sfirsitul lui 1989, pe de alta parte termenul mai reflecta si incercarile de minimalizare, chiar negare, a schimbarilor care s-au produs in urma prabusirii dictaturii national-comuniste a lui Nicolae Ceausescu.

Interpretarea Revolutiei ca urmare a unei conspiratii internationale indreptate impotriva Romaniei sau calificarea rascoalei populare contra regimului ca o actiune a unor huligani nemultumiti, vehiculati de servicii secrete straine, sint incercari de bagatelizare, tributare intereselor unor persoane sau grupuri politice. Prezentarea Revolutiei in conformitate cu prejudecati si resentimente politice personale sau de dragul lansarii unor teorii originale si fanteziste pot fi intilnite in nenumarate articole si carti scrise in ultimii 17 ani.

Romulus Cristea este un participant direct la Revolutia din 1989 care s-a aflat timp de citeva zile in incinta cladirii fostului Comitet Central al PCR. I-a cunoscut pe protagonostii noii puteri si i-a cunoscut pe revolutionarii participanti, devenind astfel un martor al intimplarilor care s-au derulat atunci. Pentru multi dintre cei care au participat direct la inlaturarea dictaturii, acele zile dramatice si singeroase au devenit o sursa permanenta de frustrari. Odata cu trecerea anilor, multi dintre acestia au contribuit la raspindirea unor zvonuri, intoxicind atmosfera postrevolutionara cu legende si intimplari inchipuite. Suprapunerea unor fapte imaginate cu speculatii puse in circulatie de altii, deformarea evenimentelor autentice si cautarea morbida a unei fete ascunse a lucrurilor reale pot fi intilnite si in anumite interviuri pe care Romulus Cristea le-a inregistrat si in care protagonistii de atunci prezinta adevarul lor – subiectiv! – asupra Revolutiei cu o intoleranta inrudita cu stilul dogmelor religioase. Nu lipsesc nici poantele revizioniste. Pentru acestia, modestia nu pare a fi o virtute. Aceste marturii sint dominate de exagerari egomane si difuze, de un narcisism supradimensionat, cuprinse in afirmatii sententioase care nu admit nici o replica.

Dar exista si altele. Cele lucide, autentice. Romulus Cristea le-a consemnat pe toate si le-a pus pe hirtie, infruntind eventuale ostilitati din partea acelora care se considera chiriasi ai adevarului absolut.

Deci autorul acestei carti nu evita sa repete intrebarile la care raspunsurile sint de mult cunoscute, dar care au fost ignorate din varii motive. Iata un singur exemplu, sintetizat intr-unul din pasajele-cheie: „Nu se stie nici pina in prezent in urma carui eveniment s-a deschis prima oara focul. Se banuieste ca a fost o manifestare de bucurie a vreunui civil inarmat din zona fostului Palat al Republicii, la care s-a raspuns ca intr-o situatie reala de razboi, dupa care lucrurile au degenerat, totul s-a transformat intr-o balta de singe, cu sute de morti si raniti, de zece ori mai multi decit in perioada 17-21 decembrie 1989”.

Rareori a formulat cineva un raspuns atit de clar, lipsit de patetismul agitatorilor de profesie care au inundat piata media din Romania postcomunista.

Romulus Cristea este o voce lucida, care evita mistificarile si incearca sa prezinte cu obiectivitate si nepartinire un capitol important din istoria recenta a Romaniei. El stie ca toti cei care neaga Revolutia jignesc victimele.

De aceea, aceasta carte este un omagiu adus celor care au murit in timpul Revolutiei, care au participat la Revolutie si au luptat pentru victoria Revolutiei.

Berlin

(Prefata la volumul Revolutia 1989 de Romulus Cristea, Editura Romania pur si simplu, Bucuresti, 2007)

Publicitate

Joburi

Culmea negocierii salariului: doi ani de vacanta platita

Seila Dumitrescu, Oana Craciun

Aparut in editia din 11 Iulie 2007,

Cotidianul

In rarele cazuri in care exista, clauza de restructurare il face pe patron sclavul angajatului. Patronii de la “Romania libera” au trebuit sa-i momeasca pe ziaristi cu salarii mai mari pentru a-i putea concedia.
18 jurnalisti din redactia “Romaniei libere” au fost concediati dupa ce au renuntat la o clauza care le permitea sa pretinda sase luni de preaviz si 24 de salarii compensatorii. Ei obtinusera acest drept cu putin inainte de vinzarea ziarului, dar apoi au renuntat la el in schimbul unei mariri de salariu.
Contactat de Cotidianul pentru explicatii, Petre Mihai Bacanu, fostul director al ziarului, spune ca acea clauza a fost introdusa in contractul jurnalistilor pentru protectia lor, in conditiile in care aflase ca in presa occidentala se practica acest sistem, al restructurarilor. „Am introdus acea clauza in contract acum doi-trei ani, ca la orice schimbare posibila echipa sa fie protejata. Eram singurul ziar care avea asa ceva”, a declarat Bacanu. In plus, acesta adauga ca singurul care a beneficiat de avantajele acestei clauze, sase luni preaviz si 24 de salarii compensatorii, in momentul plecarii, este fostul redactor-sef Bogdan Ficeac.
Fara clauza care sa ii protejeze, cei 18 jurnalisti pot sa dea in judecata angajatorul, in cazul in care considera ca restructurarea nu a fost facuta pe motive obiective, asa cum prevede Codul muncii in vigoare. Avocat specializat in dreptul muncii Magda Volonciu spune ca astfel de conflicte de munca pot fi evitate prin negocierea foarte atenta a contractului de munca inainte de a fi semnat. „Contractul Colectiv de Munca la nivel national stipuleaza ca angajatorul este obligat sa ofere cel putin un salariu in caz de restructurare. Insa fiecare angajat poate sa negocieze cu patronul ce beneficii poate sa obtina in cazul concedierii”, explica Volonciu.

Contactat de Cotidianul, reprezentantul sindicatului „Initiativa R“, Romulus Cristea, a spus ca trei dintre jurnalistii concediati au depus plingeri individuale la Tribunalul Bucuresti, Sectia litigii de munca, pe motiv de concediere abuziva si asteapta prima sentinta intr-o luna. In plus, ei au cerut conducerii ziarului sa le prezinte evaluarea interna, pe baza careia au fost dati afara.

Directorul editorial al „Romaniei libere“, Emil Hurezeanu, a explicat ca motivul concedierii celor 18 jurnalisti a fost oferit de catre evaluarea interna, ceruta in virtutea profesionalizarii redactiei. „Cei concediati vor primi toate drepturile ce li se cuvin, adica doua salarii compensatorii“, a dat asigurari Hurezeanu. In plus, directorul editorial sustine ca acea clauza a salariilor compensatorii, introdusa de Bacanu in 2003-2004, era doar o pseudoclauza care ii proteja pe jurnalisti in contextul conflictelor dintre redactie si reprezentantii trustului german WAZ, care se amestecau in politica editoriala.

MEDIA & MARKETING

Scandalul concedierilor de la Romania Libera se lamureste in cateva saptamani
Publicat pe 12 Jul. 2007, DailyBusiness

Conflictul provocat de concedierea a 18 angajati ai ziarului Romania Libera, dintre care trei au inceput procedurile pentru a da in judecata ziarul, se va incheia in maximum trei saptamani, a spus pentru DailyBusiness Romulus Cristea, reprezentant al sindicatului din care fac parte cei trei jurnalisti.
„Am angajat avocati si cred ca avem sanse de castig 95%. In 2-3 saptamani sunt sigur ca vom avea o rezolvare in justitie a cazului”, a spus Cristea.

El a adaugat ca angajatii concediati nu au primit explicatii clare cu privire la motivele concedierii, spunandu-li-se doar ca este vorba de o restructurare de posturi, dar fara a li se prezenta vreo organigrama sau vreo explicatie suplimentara.
Pe de alta parte, surse din conducerea ziarului spun ca demersul in justitie nu are sanse de castig deoarece motivul concedierilor, desfiintarea unor posturi, este legal.
La finalul saptamanii trecute, 18 angajati ai cotidianului au primit preaviz de concediere.

Sursa conflictului
Redactia Romania Libera, considerata in piata media drept supradimensionata, trebuia restransa din motive financiare, spun oficialii ziarului.
Redactia din Bucuresti numara 60-70 de jurnalisti, iar impreuna cu personalul auxiliar (paginare, corectura) ajunge la circa 120 de angajati. Impreuna cu personalul din provincie, totalul angajatilor se apropie de 200.
Deoarece o parte dintre angajati beneficiau de clauze contractuale conform carora nu puteau fi concediati decat cu plata compensatorie a 24 de salarii, conducerea ziarului a decis cu putin timp inainte de anuntarea concedierilor sa mareasca salariile a 70 de angajati in schimbul renuntarii la clauzele care vizau platile compensatorii.
„Doar 12 dintre cei 70 de angajati care au primit mariri de salarii au fost inclusi apoi pe lista concedierilor”, a spus pentru DailyBusiness Dan Turturica, redactor-sef al ziarului. El nu a oferit alte detalii cu privire la viitoare concedieri sau angajari.
Conform unor surse din redactia ziarului, criteriile dupa care au fost alesi cei 18 au fost evaluarile facute de sefii de departamente.
„Motivele concedierilor au fost atat financiare cat si jurnalistice”, a spus si Bradut Ulmanu, analist media si fost consultant al WAZ, companie germana care detine Romania Libera. „E drept ca poate nu s-a folosit cea mai eleganta metoda, dar probabil nu au avut alta solutie”, a comentat el.

Ziarul Romania Libera se afla pe locul trei in categoria „cotidianelor de calitate”, dupa Jurnalul National si Evenimentul Zilei.

Analize si comentarii

Analize si comentarii

Videanu, terminatorul Capitalei

Roxana IORDACHE

– Primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, a initiat zilele trecute o petitie pentru salvarea Parcului Bordei. Sunt deja mii de semnaturi. Printre semnatari, Marilena Rotaru, Mariana Celac, Mircea Martin, Andrei Plesu, Sorin Iliesiu, Sorin Dumitrescu, Nicolae Constantinescu, Ion Vianu, Sorin Vieru, Alexandru Sassu, Radu Sarbu, Romulus Cristea, Bogdan Costea, Andrei Badin, Florin Budescu.
Adresa: http://www.PetitionOnline.com/s1a2l3/petition.html. Iata cateva mesaje.

Nr. 261. Calin Sabac, sect. 1: „Ar putea fi una din putinele ocazii in care responsabilizarea comunitatii sa aiba castig de cauza in fata prostiei cu bani”. 100. Radu Pralea, sect. 1: „E atata loc gol in tara asta (inclusiv spre marginile si in jurul Bucurestiului). De ce sa construiesti distrugand si aglomerand, cand se poate si altfel?”. 270. Denisa Chivu, sect. 4: „Sunt taiati arbori verzi sanatosi, iar pentru uscaciuni iti trebuie mii de aprobari. Cand in final le obtii, mai trec ani buni pana se trece la fapte.” 183. Alexandru Covaciu: „Sigur nu traim bine”.

238. Florin Tudor: „Felicitari, domnule Chiliman. Locuiesc in sectorul 1 si pot spune ca faceti o treaba minunata, cu toate ca nu v-am votat – dar cu siguranta va voi vota la viitoarele alegeri. Salvati Parcul Bordei!”. 833. Rodica Dudas, sect.1: „Semnatura mea este pentru parc, nu pt. primar. In fond, parcul a fost facut cadou lui Costanda de catre Basescu, aflat in aceeasi barca cu primarul Chiliman”. 3572. Cristea, sect. 1: „L-am votat pe Videanu… merit un scuipat”.

2188. Conf. Dr. Liviu Dragomirescu, sect. 3: „Despagubiti corect proprietarul, si pastrati sanatatea fizica si psihica a tuturor, conservand parcul, istoria care ne defineste”. 958. Anda Istrate, sect.6: „Acest parc reprezinta nu numai un loc de joaca, un loc de intalnire pentru indragostiti, un > datorita varstei lui, ci si un plaman al Bucurestiului. Primarul Videanu va respira numai in strainatate, ca aici incepe sa miroasa a mita”. 1462. Toma, sect.1: „Vinovat de situatia creata este Basescu, care la un pahar de whisky l-a facut proprietar pe prietenul Costanda, care lucra in Ministerul Transporturilor. Rusine celui care striga cel mai tare: oligarhii, el fiind seful lor”.

2231. Lucia Ionica, sect. 2: „Dumneavoastra si partidul democrat ati fost votati de noi societatea civila pentru a favoriza oligarhia financiara a Partidului Democrat cu banii nostri ai cetatenilor de rand? Din tot ceea ce faceti Dvs. prin deciziile pe care le luati, ca: autorizarea constructiei de la Biserica Sfantul Iosif, acordarea de autorizatii ptr. constructii de zgarie nori, de desfiintare a monumentelor istorice, prin punerea lor in umbra de constructii moderne in perimetru istoric, nu va aduce decat asocierea numelui Dumneavoastra cu DEMOLATORUL. Asa veti ramane in istorie”.

Cu precizarea ca Adriean Videanu continua fidel opera demolatoare a predecesorului sau, Traian Basescu, spre ingratitudinea presedintelui-calugarita: insecta care isi mananca partenerul dupa ce profita de el. Aviz amatorilor. Oricum, Videanu e atat de pasionat de betoane incat nu ezita sa starpeasca spatiul verde si sa striveasca bisericile. Nu doar Biserica Armeneasca si Catedrala Catolica Sf. Iosif. Ci si una dintre cele mai mari biserici ortodoxe bucurestene, Biserica Sfanta Vineri Noua sau Parascheva de pe Bdul Titulescu, pusa in pericol de pasajul suprateran Basarab. Parintele Patriarh Teoctist numeste acea biserica, o catedrala. I se rupe primarului general. La alegeri, insa, s-ar putea sa-l doara.

Articol aparut in Ziua, 9 iulie 2007