Posts Tagged ‘Print Magazin’
Cine mai poftește la război
Statele participante la summitul Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic, de la Varșovia, au stabilit să recunoască cyberspațiul ca un domeniu de operațiuni în care NATO trebuie să se apere la fel de eficient ca și în aer, la sol sau pe mare.
Mai pe scurt, dacă până acum atacurile cibernetice erau oarecum privite ca instrumente nițel exotice, subsidiare, controlabile și erau pomenite în manualele de intelligence ca având potențial de amenințare mai mult pentru viitorul apropiat, iată că de acum discutăm despre cu totul altceva. În primul rând, un atac cibernetic țintit ca să destabilizeze economic, militar, din punct de vedere energetic sau al transporturilor un stat membru NATO va putea fi asimilat unui atac armat convențional. E simplu, este totuna dacă inamicul atacă terestru, pe mare, aerian sau în spațiul cibenetic. Răspunsul, după identificarea pericolului, va fi unul colectiv. Iar apărarea se va face nu doar printr-o simplă contracarare în spațiul virtual a atacului, ci mai complex, folosind absolut toate armele de apărare, inclusiv cele convenționale. Așa că joaca de-a hackerii se va termina cât de curând sau va deveni extrem de riscantă, încât va trebui să te susțină cineva cu garanții serioase.
„Acest lucru va îmbunătăți capacitatea NATO de protejare și desfășurare a operațiunilor și ne va păstra libertatea de acțiune și de decizie, în toate împrejurările. Va susține acțiunile de descurajare și apărare pe scară mai largă: apărarea cibernetică va continua să fie integrată în planificarea operațională, dar și în operațiunile Alianței”, se menționează în comunicatul emis de șefii de stat și de guvern participanți la întrunirea Consiliului Nord-Atlantic.
De ce preferă patronii din Chișinău să lucreze cu intermediari din Ucraina
Criza a crescut continuu volumul producției micilor întreprinderi poligrafice din Republica Moldova
Prăbușirea economiei centralizate și implicit a coloșilor de stat din sectorul poligrafic a condus la apariția câtorva sute de mici întreprinderi specializate în zona Chișinăului. Deși criza a măcinat Europa, patronii tipografiilor din Republica Moldova spun că „producția accidentală” (pliante, broșuri, calendare etc.) a ținut industria pe creștere.
„Criza economică a acutizat lipsa de clienți și totul s-a direcționat spre publicitate. Majoritatea companiilor au înțeles că e nevoie de campanii de marketing și că afacerile nu se pot face doar prin telefon”, explică Ion Chihai, patron asociat la Casa Editorial-Poligrafică „Bons offices”, din Chișinău.
Sediile gigant și personalul ultracalificat nu au mai contat
Foto: Relu Liciu
Chișinăul a fost cândva unul din centrele poligrafice ale fostei Uniuni Sovietice. Existau 4-5 mari coloși poligrafici, cu personal înalt calificat școlarizat în Germania și țările baltice. Totul însă s-a schimbat de 10-15 ani. „Coloșii o duc greu, și au apărut enorm de multe întreprinderi mici”, spune Ion Chihai.
„Dacă coloșii ar fi avut o politică agresivă de marketing și deschideau filiale noi, nu am mai fi fost pe această piață. Erau companii mari de stat, aveau sedii, personal calificat, instruit. Era o tradiție, erau școliți. Cu toate acestea, marketingul neadecvat i-a terminat.
E o situație complicată. Pe de-o parte, piața a crescut. E o cerere mereu în creștere pe producție accidentală, cataloage, broșuri, pliante. Cu toată criza, volumele au crescut. Până acum, companiile nu se promovau, nu se știa despre promovare. Afacerile se făceau prin marketing direct, sunai la telefon, întâlniri și atât. Companiile nu aveau idee cum se face o campanie de marketing, cum trebuie să te promovezi, cum să faci reduceri, să transmiți informații despre produsele tale. Criza a acutizat lipsa de clienți și atunci totul s-a direcționat în publicitate. Pe de altă parte, au scăzut drastic comenzile de stat. Un segment mare și larg la noi era pe tipăriturile de manuale pentru Ministerul Educației și formularele pentru instituțiile de stat. Însă cu timpul, cu digitalizarea, au dispărut de pe piață formulare, registre. Bazele de date «fură» producția tipărită tot mai mult, registrele se țin acum online”, a declarat patronul tipografiei din Moldova.
Creditele au crescut afacerile
Cu cei 45 de angajați, „Bons offices” este clasificată ca întreprindere mică. Ion Chihai mai are încă doi asociați. Bazele companiei au fost puse încă din 1997, când activitățile au demarat prin achiziția unei mașini offset Romayor.
Iadul pe Pământ a înghițit normalitatea
În timp ce viceprim-ministrul a anunțat că după ce „a vizitat câteva tronsoane” de drumuri a văzut „iadul pe Pământ”, localnicii din zonele aflate sub cod roșu susțin doar că „așa e în fiecare iarnă”. Percepția disproporționată a realității nu reflectă altceva decât incompetență și plasarea pe un alt palier decât cel al normalității.
Ne-am fi așteptat mai degrabă ca localnicii zgribuliți din regiunile județelor bântuite de viscolul puternic să vorbească, subjugați de neputință, despre calamitate, infern, nenorociri și peisaje apocaliptice. Ei bine, locuitorii intervievați de jurnaliștii cuprinși de panica indusă de autorități răspundeau calm și simplu că nu e nimic nemaivăzut sau neauzit: „Așa e iarna, și anul trecut a fost la fel!”. O iarnă cu zăpadă troienită care afectează în primul rând traficul și transporturile de mărfuri. O iarnă târzie care crește facturile pentru toți și întârzie livrările pentru lanțurile de distribuție, industrie, tipografii etc.
„Bucureștiul arată ca o cazemată”, „Între blocuri e infernul alb”, „Peisajul apocaliptic a cuprins România”, „Calamitate-alertă maximă de cod roșu”, „Mii de oameni stau prizonieri în case cu zăpada la ștreașină”, „O gravidă stă să nască între nămeții de patru metri de zăpadă” sunt doar câteva dintre titlurile nefericite apărute pe ecranele televizoarelor, la programele de știri și pe paginile publicațiilor online cu ocazia primului viscol din această iarnă mult întârziată. Totul a culminat cu declarația cel puțin iresponsabilă a unui demnitar din fruntea guvernului care după ce s-a udat nițel la pantofi vizitând „niște tronsoane” a declarat la Palatul Victoria că el a văzut „Iadul pe Pământ”, în loc de o ninsoare rebelă de iarnă. Într-adevăr o ninsoare viscolită, de intensitate mai mare pe alocuri, dar nu fenomene nemaivăzute și nemaiîntâlnite. Iarnă grea, cu temperaturi extreme, viscol puternic și numeroși morți prin înghețare, a mai fost în ultimul deceniu și nu a fost decretat niciun cod roșu. Ca să nu mai vorbim de cel puțin două ierni grele din anii ’80 când troienele depășeau doi metri și nu a declarat nimeni stare de necesitate sau calamitate.
Când se numără spionii, serviciile de informaţii mimează reforma
În goana după senzaţional şi după o analiză sumară sub presiunea de timp redacţională a bugetului de stat pentru 2014, ziarele şi televiziunile, au lansat ştirea că în actualele servicii de informaţii numărul angajaţilor este mai mare decât în vremea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. Pentru a convinge mai mult, s-au aplicat şi rotunjiri matematici nepermise. Ca să fim însă corecţi, din investigarea documentelor disponibile reiese că numărul total al angajaţilor din serviciile de informaţii este mai mic decât în 1989.
Există însă anumite probleme. Cifra este cu puţin mai mică, dar rămâne în continuare fără justificare reală. Aparent, şi după calcule corecte, avem cu câteva sute de ofiţeri de informaţii mai puţini decât în anii dictaturii comuniste, însă şi vremurile s-au schimbat. Nu doar recensământul populaţiei indică o populaţie mai mică în prezent cu 2,6 milioane de persoane, dar şi tehnologia este alta. Numărul informaţiilor care se obţin acum din surse deschise reprezintă mai mult de jumătate din totalul informaţiilor din „surse secrete umane”.
Şi acum să trecem la calcule. Oficial, „numărul agenţilor şi colaboratorilor Serviciului Român de Informaţii (SRI) este o informaţie clasificată”. La fel şi pentru Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) şi Serviciul de Pază şi Protocol (SPP). Pentru simplificare, nu au fost luate în calcul serviciile de protecţie internă de la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), Departamentul de Informaţii si Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (DGIPI) şi Direcţia de Informaţii a Armatei (DIA).
Astfel, din analiza Proiectului de Buget pentru anul 2014 rezultă că împărţind bugetele totale agenţilor de informaţii la cât este un salariul brut într-o astfel de instituţie de stat am avea aproximativ 14.100 de agenţi secreţi. Tot în funcţie de bugete, peste 9.200 ar lucra în SRI (din care peste 1.800 în serviciul antitero al SRI) , 1.500 la SIE, 2.600 la STS şi 800 la SPP.
ROMULUS CRISTEA 