13-15 Iunie 1990, mineriada care a adus România în pragul unui război civil. Interviu cu publicistul Romulus Cristea

Piața Universității a fost și rămâne un reper al universului democrației românești întrucât de acolo s-a dat startul spre o altă Românie, iar cei mai mulţi încearcă să se revendice fără drept ca provenind dinspre această mișcare, a declarat, într-un interviu acordat Jurnaliştii.ro, publicistul Romulus Cristea, participant direct la tragicele evenimente din iunie 1990. De asemenea, acesta a publicat şi amplă lucrare dedicată „Pieţei Universităţii şi Mineriadei din 13-15 iunie 1990” în anul 2008.

Jurnaliştii.ro: Cum se vede astăzi la 29 de ani ziua de 13 iunie 1990? Cine a avut interes să aducă minerii la București?

Romulus Cristea: În data de 13 iunie 1990 autoritățile statului au intervenit violent și au pus capăt brusc, manifestației – maraton, declarată anticomunistă și care începuse în data de 22 aprilie prin ocuparea Pieței Universității. Au urmat două zile de teroare, 14 și 15 iunie 1990, perioadă cunoscută sub numele generic de mineriadă și care a rămas în conștiința oamenilor ca un act de teroare îndreptat împotriva populației.

Manifestația din Piața Universității, din 1990, a rămas referința luptei pentru democrație și libertate în România post-decembristă. Deşi protestele au fost înăbușite și rezultatele alegerilor legislative din 20 mai 1990 au arătat că majoritatea populației avea simpatii pro-FSN, evenimentele de atunci au netezit, datorită simpatiilor iscate în mediile occidentale, drumul României spre democrație. Cu multe hopuri, dar a fost o cale fără de întoarcere pentru societatea românească.

Cine a avut interesul să aducă minerii la București?

Bineînțeles cei care puteau, cei care dețineau pârghiile necesare pentru a declanșa o astfel de deplasare. Doar autoritățile oficiale, cei care preluaseră puterea și care erau sprijiniți de foștii coordonatori ai organelor de Securitate aveau o astfel de disponibilitate.

În primul rând trebuie spus că nu a fost prima oară când s-a întâmplat acest lucru. Lumea a mai uitat, dar istoria a consemnat. Perioada de început a anilor 1990 a fost plină de frământări sociale și politice. Manifestațiile, mitingurile, grevele erau o permanență. Toate protestele, dar absolut toate au avut ca inițiator de declanșare cererea adresată autorităților de a se spune „adevărul despre revoluție”, despre teroriști, despre morții și răniții din decembrie 1989.

La aceasta s-au adăugat apoi, rând pe rând solicitări politice, economice, sociale și altele. Minerii au fost aduși să intervină, prima oară, în perioada post-decembristă împotriva mitingului partidelor de opoziție (în principal PNȚCD și PNL) din 28-29 ianuarie 1990. În dimineața zilei de 19 ianuarie 1990, câteva mii de mineri au sosit la București și s-au adunat în Piața Victoriei unde li s-au alăturat muncitori de la uzinele bucureștene. Au fost organizate mai multe „raiduri” prin București, fiind vizate sediile partidelor de opoziție.

În 18 februarie 1990, în Piața Victoriei a avut loc o manifestație care fusese anunțată prin manifeste cu câteva zile înainte. Protestul anunțat ca având caracter anticomunist s-a transformat într-un protest anti-FSN și anti-Iliescu. La un moment dat, în zona Pieței Victoriei a apărut vice prim-ministrul de atunci, Gelu Voican Voiculescu, care s-a afișat ostentativ cu o armă automată, ceea ce a iscat foarte multă rumoare printre cei prezenți.

Miile de manifestanți din Piață au luat cu asalt clădirea Guvernului și au ocupat-o. Și de această data, după lăsarea întunericului, forțele de ordine au intervenit brutal. Sute de oameni au fost arestați, atât cei prinși în interiorul Guvernului, cât și cei care rămăseseră prin zonele adiacente. Noaptea târziu au fost aduși și 4.000 de mineri din Valea Jiului, care au acționat alături de soldați de la Ministerul Apărării Naționale și Poliție.

În perioada 13-15 iunie a avut loc represiunea împotriva manifestanților din Piața Universității. În ziua de 13 iunie au acționat împotriva protestatarilor, pe lângă militari și poliţiști și mii de muncitori din București, în special de la IMGB. La Universitate și la Televiziune, se striga: „IMGB face ordine!”.

După ce luptele de stradă ajunseseră de necontrolat, se devastaseră și se incediaseră sediul Poliției Capitalei, Televiziunea, și două sediile ale SRI-ului, în ziua de 14 iunie, în jurul orei 3 noaptea au fost aduși cu sprijinul autorităților garnituri întregi de trenuri cu mineri. Odată cu sosirea minerilor lucrurile au luat-o razna, civilii prinși pe străzi erau bătuți măr și arestați, sediile partidelor de opoziție au fost devastate și parţial incendiate, sute și sute de opozanți, dar și oameni care nu aveau niciun amestec cu manifestațiile au fost ridicați de pe stradă sau de la domicilii și duși sub arest la sediul Poliției, la Guvern, la unități militare (Măgurele și Băneasa).

Pe lângă cei peste 1.000 de reținuți, au mai existat și patru victime prin împușcare (la Ministerul de Interne și pe Calea Victoriei, lângă Casa Centrală a Armatei).

Care au fost cauzele care au determinat acțiunea în forță a minerilor de atunci? Ce rol a jucat ”Fenomenul Piața Universității” în declanșarea tragicelor evenimente de atunci?

Publicitate

Statistica manipulată de Educație

Ministerul Educației Naționale a propus „suspendarea cursurilor pentru zilele de vineri, 14 noiembrie, şi luni, 17 noiembrie”. Astfel, „studenţii ar putea merge să voteze” în localităţile în care au domiciliul, potrivit MEN. Adică sâmbătă, 15 noiembrie și duminică, 16 noiembrie nu intră la socoteală? Asta arată cât de rupți de realitate sunt cei de la Ministerul Învățământului care habar nu au că sunt zeci de facultăți de stat și private, în toată țară, unde sâmbăta și duminica se susțin cursuri (la forma de învățământ „Zi”, nu la I.D.).

Foto: FeelBucharest

În general, cei de la Ministerul Educației nu știu decât să delapideze fonduri, să șmenuiască banii, să fure și să tot fure. Doar din înființarea așa-numitului Registru Matricol Unic, inutil și nefuncțional încă din 2009 , zece milioane de euro au fost deturnați și au umplut buzunarele escrocilor din minister. Interesant e că nimeni nu suflă un cuvânt despre megaescrocheria RMU.
Hai să vă mai spun ceva. Pentru perioada 1990-2010 nu există nicio evidență oficială a diplomelor universitare și de Bacalaureat. Nu a existat și nici nu există vreo centralizare.

Când scurmi la temelie, se cutremură întreg sistemul

Deși există prognoze privind ocuparea forței de muncă pentru următorii 20 de ani, Ministerul Educației continuă să aprobe, an de an, cifre de școlarizare pentru învățământul superior în specializări fără nici o perspectivă pe piața muncii.

Metodologia de susținere riguroasă a examenului de Bacalaureat, aplicată radical, a pus pe butuci fabricile de diplome universitare, fie ele private sau de stat. De ce punem aceeași etichetă pentru ambele sisteme? Simplu, pentru companiile de recrutare serioase doar două facultăți de stat nu pun semne de întrebare asupra candidaților. Adică, doar Medicina și Arhitectura mai contează, pentru restul e nevoie de evaluare complexă. Iar cel puțin în ultimii 15 ani, facultățile din sistemul de stat au copiat metodele de funcționare ale facultăților private. Și la universitățile de stat s-au deschis larg porțile semianalfabeților care cred că dacă obțin o diplomă sunt și calificați fără să facă nici măcar o singură oră de laborator sau practică.

De doi ani, universitățile românești se află în moarte clinică. Au fost supradimensionate cu mii de profesori universitari proveniți în proporție îngrijorătoare din clasa politică (e la modă, toți neaveniții politicieni aspiră la titluri universitare și le mai și obțin) și au în ofertă zeci și zeci de specializări cu denumiri inventate în funcție de foametea de bani. Puțini și-au închipuit că vine și ziua trierii bobului de neghină și la fel de puțini au anticipat efectul năucitor al aplicării reformei corecte în sistemul preuniversitar. Deși fostul ministru al Învățământului Daniel Funeriu nu era tocmai mulțumit de mersul reformei, iată că a țintit la fix. Natalitatea scăzută, criza economică, dar în mod special măsurile aplicate la susținerea examenului de Bacalaureat au conlucrat la un început de reformă în sistemul universitar.

Pe scurt, în universități e disperare mare. Aproape două sute de specializări, atât de la stat, cât și de la privat, au intrat de anul acesta în procedura de lichidare-desființare prin decizie a Ministerului Educației. Și, surpriză, din lipsă de studenți, tot din această toamnă, alte câteva zeci de facultăți au renunțat la programe de specializare (unele importante, precum Sociologia), din proprie inițiativă. Și la programele masterale situația este la fel de gravă.

Dramă mare și pentru profesori. Nu de alta, dar chiar dacă taxele de școlarizare au fost mărite nesimțit de doi ani, numărul mic de studenți nu acoperă suficient cheltuielile salariale, cu materialul didactic și regia clădirilor gigant. Peste toate, Legea Învățământului a mai pus capac și la șperț. Prin noile contracte de școlarizare, universitățile sunt obligate să menționeze obligatoriu dacă asigură suporturile de curs. Până mai anul trecut, cu rare excepții, studenții erau obligați să cumpere cursurile tipărite, de la librăriile universităților, pentru fiecare materie. La modul evazionist, adică cursuri imprimate precar, în tipografia facultăților, fără ISBN, fără cod de bare. Încă un „model” pentru studenți.

Ce urmează? Câțiva ani de milogeală pe lângă candidați cu mintea rătăcită pentru înscrierea la cursuri universitare în specializări fără perspectivă, o perioadă prelungită de îngăduință la examene, dar și practica jecmănirii de bani a studenților plus inventarea de cursuri prelungite pentru menținerea agoniei. Însă totul va avea un sfârșit așteptat pentru că deja doar piața muncii are rolul de a regla mizeria prelungită din învățământul românesc. Ce mai trebuie înțeles când statisticile spun că doar 20% dintre absolvenți obțin locuri de muncă în specializarea absolvită?

* Articol aparut in revista Print Magazin din data de 10 octombrie 2013

De ce aleg viitorii studenti specializarea somaj

Concedierea îi paşte pe 53.000 de funcţionari, dar universităţile continuă să scoată pe bandă rulantă specialişti în administraţie publică http://tinyurl.com/62ohclv