Comitetul Central ’89: Soldatul cu „halucinaţii vizuale terifiante” şi-a împuşcat şeful care se odihnea cu arma la picioare

Procurorii care au anchetat dosarul privind mortii si ranitii de la CC-PCR si imprejurimi au gasit o explicatie bizara pentru tot ceea ce s-a intamplat. Teama, panica, oboseala, stresul si lipsa de comunicare ar fi fost principalele cauze ale nenorocirilor care au urmat zilei de 22 decembrie ’89. S-a mai constatat ca „la momentul deschiderii focului in Piata Revolutiei, fortele militare aflate in piata au ripostat complet necontrolat, asupra tuturor cladirilor cu deschidere spre piata, de cele mai multe ori chiar la indicatiile netemeinice ale civililor”.

Civilii ajunsesera la un moment dat sa coordoneze actiunile grupurilor de militari bulversati de repeziciunea cu care se desfasurau evenimentele. Din cauza zvonurilor alarmiste propagate de Televiziune inca din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, starea de neincredere, suspiciune si nesiguranta din randurile militarilor si civililor s-a transformat treptat in panica si deruta.

Miscarea necontrolata si necoordonata a civililor, coroborata cu zvonurile privind teroristii lansate pe postul de televiziune au generat o stare de confuzie generala si haos. Civilii si militarii trageau in tot ce misca, chiar si intre ei. In starea de panica existenta, parolele stabilite pentru anumite obiective nu faceau decat sa duca la noi victime. Si civilii, si militarii incurcau parolele sau intarziau sa le spuna si rezultatul era unul previzibil: erau impuscati fara mila. „Ion doarme”, „Ion Ion” sau „Sapte Ion”, parolele fixate pentru accesul la anumite etaje ale CC-ului si la care trebuia sa se raspunda cu „Ion”, „Vine Ion” sau „Sase Ion” erau schimbate intre ele si haosul care se instala conducea la noi victime, atat in randul civililor, cat si al militarilor.

Cu gloante in spate, punea steagul pe catarg

In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, Televiziunea Romana transmite in direct o scena incredibila petrecuta la fostul Palat al Republicii (Palatul Regal). O persoana aflata in balconul CC-PCR se adreseaza multimii din piata, prin microfon, solicitand, fara succes, incetarea focului, spre cladirea Palatului Republicii. Sunt surprinse si momentele cand militarii si civilii din piata deschid focul asupra unui tanar care, urcat pe acoperisul Palatului, incerca cu disperare sa puna steagul tricolor (cu stema decupata) pe cladire. Desi destul de grav ranit, tanarul si-a realizat dorinta, a ridicat steagul. Civilul de la la balcon continua sa strige: „Nu trageti! Sunt militari de-ai nostri!” In zadar, focul continua. Dana Zaharia se afla in acea zi in piata si isi aminteste: „Erau scene halucinante. Unii il aplaudau pe tanarul care punea steagul, altii strigau catre militari sa ucida teroristul care fura drapelul Revolutiei romane. Nu se mai intelegea nimic. Era haos!”

Foto: arhiva Romulus Cristea

Interesanta este si depozitia unuia dintre martorii in ancheta care a urmat. Plutonierul Liviu Juncu, care a actionat in zona Palatului Republicii, a afirmat ca „abia dupa cateva zile a aflat ca trupele din zona Pietei Revolutiei erau ale Ministerului Apararii Nationale”.

Dosarele Revoluţiei: Tragătorul singuratic

Cel putin in perioada 22-25 decembrie 1989, aproape ca nu a existat vreun moment in care, in centrul orasului, sa nu se auda focuri de arme. Cand trupele armatei si civilii intrerupeau focul, din diverse puncte ale unor cladiri continuau sa se auda, constant, tiruri de arma. De pe terasele cladirilor inalte sau din podurile unor institutii socio-economice s-a tras continuu, focul de gura tevilor era vizibil si a fost surprins pe film, in repetate randuri, de cameramani amatori, de angajati ai Televiziunii Romane sau ai unor posturi straine.

Daca la acea vreme se credea ca ar putea fi vorba de simulatoare de trage-re, in prezent s-a stabilit ca astfel de dispozitive nu au existat, neexistand nici o marturie credibila sau dovada concreta. Nu a fost gasit nici un simulator de tragere si nici in inventarele sau alte documente ale institutiilor de tip militar sau ale serviciilor de informatii nu s-au gasit referiri la astfel de aparatura. In schimb, cea mai mare parte a tragatorilor din poduri a fost identificata in urma anchetelor derulate dupa 1990: toti erau cetateni romani si nu erau teroristi sau membri ai nu stiu caror comandouri straine.

Foto: Toni Bedros

Panica ce a cuprins cetatenii de pe strada, in zilele care au urmat dupa 22 decembrie ’89, a fost si urmarea actiunilor desfasurate de categoria „tragatorilor izolati”. Oamenilor li se indusese, prin intermediul televiziunii si radioului, ideea ca in oras actioneaza teroristi, membri ai unor comandouri arabe sau forte fidele regimului ceausist. Totul parea credibil, de vreme ce-si vedeau semenii cazand impuscati pe strada, in urma unor focuri venite din directii nedefinite. Cel putin cateva zeci de oameni au murit impuscati, in zona centrala a orasului, in urma unor focuri izolate, in momentele cand, aparent, militarii intrerupeau tirul.