Casa Presei: se montează ultima piesă la „Aripi”

29 decembrie 2015. Casa Presei. Se instalează ultimul element metalic al statuii „Aripi”, pe amplasamentul fostului monument al lui Lenin, demolat în 1991. „Aripi” a fost proiectat de sculptorul Mihai Buculei, dar executat de o echipă de ingineri ai uzinei Electromecanica Ploieşti. Societatea e unul dintre cei mai mari producători de armament, muniţie şi rachete din ţară, aflată în subordinea Romarm.

Filmare cu THL 5000 Tesla. Acesta este constituit din trei aripi din otel inoxidabil, cantareste 102 tone si are o inaltime de 24 de metri. Pentru realizarea si amplasarea lor se platesc circa 3 milioane de euro. Conceptul artistic al a fost realizat de sculptorul Mihai Buculei.

Moştenirea lui Jocko Besné: 15 milioane de euro, o statuie impozantă şi scheletul din muzeu

Statuia în mărime naturală, realizată integral din metal, a taurului-star al geneticii franceze,  Jocko Besné, va fi inaugurată la data de 29 octombrie, într-o piaţetă nou construită din localitatea Blain.

Jocko Besné, din rasa Prim Holstein (cea mai răspândită rasă de bovine din lume), este unul din cei mai cunoscuţi tauri europeni. Datorită caracteristicilor genetice, a longevităţii deosebite şi a numărului foarte mare de urmaşi, Jocko Besné a devenit simbolul geneticii franceze de performanţă.

400.000 de urmaşi în 60 de ţări

Jocko Besné este considerat de specialişti ca fiind unul din cei mai importanţi reproducători (în primii trei) din istoria rasei Prim Holstein (în România denumirea echivalentă a rasei ar fi Holstein – Friză Franceză). Acest taur a trăit 17 ani (1994-martie 2012) şi s-a născut într-o fermă din Morbihan.

Pe durata existenţei, crescătorii au recoltat de la taur nu mai puţin de 1,7 milioane de paiete (fiole) cu material seminal şi a avut potrivit estimărilor între 300.000- 400.000 de „urmaşe”, iar aceste cifre nu inclus „urmaşii”-tauri. Vacile de lapte care au moştenit caracteristicile lui Jocko Besné sunt acum răspândite în 60 de ţări. Numai în Franţa există aproape 100.000 de taurine descendente din această linie.

Jocko Besné a bătut şi un record de longetivitate, după cum a declarat preşedintele Comisiei Prim Holstein – Créavia, Vincent Rétif.
„Înainte de toate, Jocko a fost un fenomen, o legendă, un campion. Datorită lui vorbim de recoduri doborâte în Franţa, în Europa şi în lume. În general, un taur reproducător sfârşeşte la abator după 8-10 ani, după ce materialul reproducător îşi pierde caracteristicle genetice atractice. Ei, bine, Jocko a trăit 17 ani şi a generat material de reproducere până când a murit”, a menţionat Vincent Rétif.

Interior cu utilaje de la Moara lui Assan

Primele distrugeri ale ansamblului Moara lui Assan au fost semnalate autorităților începând cu anul 1995.

Pe 7 iunie 2012 a avut loc încă un incendiu devastator (al cincilea, din 2008 şi al doilea din acest an) care a fost stins de pompieri abia după 30 de ore. Din clădiri, practic nu au mai rămas decat pereţii, iar utilajele de la interior, piese reprezentative pentru evoluţia tehnicii şi tehnologiei, au ajuns de ani buni la fier vechi.

Mai jos aveţi cateva fotografii ale unor utilaje fabricate la Viena, din interiorul vechii mori cu aburi. Fotografiile sunt incluse într-o lucrare a arhitectului Cătălin Zafiu, prezentată în 2002, la Atelierul de arheologie industrială, intitulată Recuperarea arhitecturii industriale – Reconversie „Moara lui Assan”.

Interior cu utilaje de la Moara lui Assan; Foto: arhiva arh. Cătălin Zafiu

Moara lui Assan, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România.

Moara se află în București, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Patrimoniului Naţional ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial.

Moara a fost întemeiată de negustorii Gheorghe Assan (1821–1866) și Ioan Martinovici (1820–1882).

Moara de la Obor, modernizată constant de foștii proprietari, a fost naționalizată de comuniști în iunie 1948. În același an, odată cu confiscările ilegale ordonate de comuniști, este arestat și Basil (Vasile) Assan care la acea dată era unic acționar al Fabricilor Assan.

Pe durata anchetei, după ce a fost torturat, Assan ar fi fost aruncat de la etajul 5 al Prefecturii Poliției Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis.

După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de ulei „13 Decembrie”.

Citeşte şi:

* Complicitate: Ministerul Culturii reacţionează după zece ani şi constată că demolările de la Moara Assan au fost ilegale;

* Probe pentru autorităţi: Furturi şi distrugeri la Moara lui Assan, în imagini;

* Moara lui Assan este distrusa sub privirile nepăsătoare ale proprietarilor şi autorităţilor;

* Patrimoniul arhitectonic, în pericol. Ilegalităţi comise prin ordine emise de ministrul Culturii;

Tunel decopertat în zona Unirii

Un posibil tunel sau un canal care probabil asigura drenarea unui afluent al Dâmboviței a fost decopertat, în zona Unirii, în punctul unde începe bulevardul Regina Maria.

Segment de construcție subterană, din cărămidă, în zona Unirii. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Canalul boltit este realizat din cărămidă, diametrul fiind de peste doi metri. Construcția a ieșit la iveală în urma unor lucrări realizate de RATB pentru modernizarea liniei de tramvai din zonă.

Interesant este însă faptul că traseul presupusului tunel nu se suprapune în planurile urbanistice ale Bucurestiului  din 1911, nici în cele actuale, cu traseul  vreunei străzi ceea ce ar putea însemna că a fost decopertată o construcție anterioară anului 1911.

Planul Bucureștiului din 1911 (cu albastru) suprapus cu planul din 1991 (gri). Cu roșu este marcat segmentul de tunel. Foto: arh. Adrian Bălteanu

Mai multe informații și imagini referitoare la tunelul din zona Unirii găsiți pe blogul Doar despre tuneluri, buncăre și forturi, la adresa: http://rcristea.blogspot.com/