ROMULUS CRISTEA

PERIODIC – Blogul lui Romulus Cristea

Posts Tagged ‘George Assan

Interior cu utilaje de la Moara lui Assan

with 3 comments

Primele distrugeri ale ansamblului Moara lui Assan au fost semnalate autorităților începând cu anul 1995.

Pe 7 iunie 2012 a avut loc încă un incendiu devastator (al cincilea, din 2008 şi al doilea din acest an) care a fost stins de pompieri abia după 30 de ore. Din clădiri, practic nu au mai rămas decat pereţii, iar utilajele de la interior, piese reprezentative pentru evoluţia tehnicii şi tehnologiei, au ajuns de ani buni la fier vechi.

Mai jos aveţi cateva fotografii ale unor utilaje fabricate la Viena, din interiorul vechii mori cu aburi. Fotografiile sunt incluse într-o lucrare a arhitectului Cătălin Zafiu, prezentată în 2002, la Atelierul de arheologie industrială, intitulată Recuperarea arhitecturii industriale – Reconversie „Moara lui Assan”.

2600857670098430020zpkUMw_fs

Interior cu utilaje de la Moara lui Assan; Foto: arhiva arh. Cătălin Zafiu

Moara lui Assan, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România.

Moara se află în București, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Patrimoniului Naţional ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial.

Moara a fost întemeiată de negustorii Gheorghe Assan (1821–1866) și Ioan Martinovici (1820–1882).

Moara de la Obor, modernizată constant de foștii proprietari, a fost naționalizată de comuniști în iunie 1948. În același an, odată cu confiscările ilegale ordonate de comuniști, este arestat și Basil (Vasile) Assan care la acea dată era unic acționar al Fabricilor Assan.

Pe durata anchetei, după ce a fost torturat, Assan ar fi fost aruncat de la etajul 5 al Prefecturii Poliției Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis.

După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de ulei „13 Decembrie”.

Citeşte şi:

* Complicitate: Ministerul Culturii reacţionează după zece ani şi constată că demolările de la Moara Assan au fost ilegale;

* Probe pentru autorităţi: Furturi şi distrugeri la Moara lui Assan, în imagini;

* Moara lui Assan este distrusa sub privirile nepăsătoare ale proprietarilor şi autorităţilor;

* Patrimoniul arhitectonic, în pericol. Ilegalităţi comise prin ordine emise de ministrul Culturii;

Din nou, despre distrugerile de la Moara lui Assan

leave a comment »

Un bun prieten arhitect, Adrian Bălteanu, mi-a trimis azi alte câteva fotografii din care reiese clar în ce hal de distrugere se afla monumentul de arhitectură Ansamblul Moara lui Assan, înregistrat în evidenţele Ministerului Culturii si Cultelor. Am fost ieri să facem fotografii la Moara lui Assan, fără să ştim unul de celalalt, probabil o reacţie nostalgică la excursiile – foto pe care le organizam cu luni în urmă la diverse obiective de arhitectură urbană şi industrială. Fotografiile realizate de Bălteanu le postez pe blog, supliment la articolul de ieri „Continuă distrugerile la Moara lui Assan„.

Monumentul Moara lui Assan se află sub competenţele administrative ale Primariei Municipiului Bucuresti si Ministerului Culturii şi Cultelor ai căror reprezentanţi ignora de ani de zile semnalele din presă, dar şi memoriile şi plangerile cetăţenilor care sesizează distrugerile masive din zonă. De asemenea, inexplicabil, în 2005, cele două instituţii au interzis Primăriei Sectorului 2 să iginenizeze şi să îngradească zona. Vandalizarile, furturile de materiale şi distrugerile au atins proporţii de neimaginat care continuă şi în prezent, sub ochii autorităţilor şi proprietarilor. În luna mai a.c., o mână criminală a dat foc uneia din clădirile ansamblului, distrugerile fiind greu de evaluat.

Şi dacă autorităţile nu fac chiar nimic pentru a proteja monumentul Moara lui Assan, la fel ca şi asociaţiile de profil care ridica glasul doar în cazurile unor clădiri unde interesele pecuniare ale unor companii sunt mai evidente, singurul protest de durată rămâne cel al grafferilor care au inscripţionat gardurile ansamblului şi pereţii exteriori ai uneia din firmele care deţine în coproprietate Moara lui Assan. Poate că în acest caz, formele de manifestare urbana ale grafferilor pot fi tolerate (chiar dacă nu trebuie încurajate) pentru că au un mesaj clar: „Salvaţi Moara lui Assan!”.

Foto: arh. Adrian Bălteanu

Incendiu la Moara lui Assan

with 10 comments


Fosta fabrică de pâine din zona Bucur-Obor a fost distrusă de un puternic incendiu, ce n-a mai lăsat în urmă decât ziduri arse. Clădirea cu trei etaje a fost construită în 1853 şi a fost prima fabrică de pâine din ţară în ale cărei mori s-au folosit motoare cu aburi.
Focul a izbucnit în jurul orei 4:00. Speriaţi de flăcările înalte de câţiva metri, locatarii de la blocurile din jur au sunat la 112. Martorii povestesc că s-au trezit pur şi simplu în iad.

Pompierii au răspuns prompt la apel, dar le-a luat mult timp să ajungă la locul incendiului cu autospecialele, din cauza maşinilor parcate pe străduţele înguste ce duc spre fabrică. Între timp, focul s-a extins rapid, alimentat de interiorul din lemn al clădirii.

Nu mai puţin de 80 de pompieri s-au luptat cu focul timp de trei ore. Poliţia, dar şi Ministerul Culturii au declanşat anchete pentru a lămuri cum a pornit focul. Reprezentanţii Ministerului Culturii au afirmat că incendiul a distrus doar o clădire secundară din complexul Moara lui Assan. Potrivit acestora, partea cea mai valoroasă nu a ars.

Pompierii spun că este posibil ca incendiul să fi izbucnit de la un foc aprins de oamenii străzi ce se mai adăposteau în clădirea părăsită sau de la hoţii de fier vechi.

Atât martorii cât şi specialiştii din Ministerul Culturii au lansat teoria conform căreia focul a fost pus intenţionat. Fosta fabrică de pâine este situată într-o zonă extrem de atractivă pentru investitorii de pe piaţa imobiliară. Proprietarii ei s-au abţinut de la orice comentariu.

Conform legii nici un monument istoric nu poate fi dărâmat. Dacă un proprietar ar vrea să transforme o astfel de clădire este obligat să îi păstreze măcar faţada.

Pe de alta parte cei care stau în zonă spun că de ani de zile clădirea s-a transformat într-un adăpost pentru oamenii străzii care au lăsat în urma lor munţi de gunoaie din cauza cărora i-au invadat şobolanii.
***************************
Construcţia Morii Assan a fost realizată în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzându-se apoi prin achiziţionarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara a fost ridicată într-o perioadă când în Bucureşti nu exista nici măcar o singură fabrică de cărămida. Ca fapt divers, prima fabrică de cărămidă s-a înfiinţat abia în anul 1855 de către serdarul Ioan Filipescu, undeva în zona Elefterie. Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”, transportul acestora pe Dunăre şi apoi pe distanţa Giurgiu-Bucureşti durând aproape o lună de zile. În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul său şi rămane singurul propietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea întreprinderii a rămas soţiei sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile şi Gheorghe, care îşi făcusera studiile în străinatate. În 1894 a fost înfiinţată de către aceştia o nouă secţie de lacuri şi culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în Bucureşti încă nouă mori cu aburi afară de moara Assan.

Construcţia propriu-zisă a fost realizată folosind constructori şi meşteri nemţi. La data respectivă, construcţia unui cos al fabricii a fost oprită când atinsese înalţimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensaţii către primărie, coşul a fost ridicat până la înălţimea proiectată de 26 de metri. În registrele comerciale, Moara lui Assan era înregistrată ca «Societatea Anonimă „Fabricile Assan”» pentru industria şi comerţul făinii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor şi altor produse similare”. De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezată de locuitorii Bucureştiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valţuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan. În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înfiinţare şi cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcţii, iar la clădirea principală în vârful turnului s-a pus un ceas mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari şi vizibile de departe, anii 1853 – 1903. Ceasul lui Assan, care funcţiona foarte exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toţi oamenii din cartierul Obor-Colentina. În 1903 se construieşte un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din Bucureşti – 41 metri înalţime, 28 de silozuri (magazii) şi două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund şi zidarie pe laturi (pereţi din scânduri de la Sinaia şi Azuga, puse pe lat şi bătute în cuie – 50 de vagoane de scânduri şi un vagon de cuie), iar acoperişul era de fier.
După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acţiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. Înainte ca moara să fie transformată in societate anonimă, fraţii Assan aveau 33 de lucrători iar în ianuarie 1946, după război, fabrica avea 400 de funcţionari şi lucrători. Fabrica a fost permanent adusă la zi cu cele mai noi utilaje şi tehnologii, fraţii Assan fiind interesatţi de tot ceea ce e mai nou şi mai bun în domeniul industrial, făcând numeroase călătorii în toata lumea în acest scop.

* Citeste si MOARA LUI ASSAN-Wikipedia:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moara_lui_Assan
* Vezi si articolele:
^ Romulus Cristea „Moara lui Assan, demolata ilegal” , articol apărut în „România liberă” din 17 august 2006
^ Romulus Cristea„Monumente istorice luate in lama buldozerelor” , articol apărut în ziarul „România liberă” din 17 august 2006
^ Romulus Cristea „Dispare patrimoniul industrial” , articol apărut în ziarul „România liberă” din 18 septembrie 2006

Foto: Romulus Cristea