Doua premii Cesar pentru filmul Concertul, de Radu Mihaileanu

Filmul „Concertul”, de Radu Mihăileanu, a obţinut două premii César pentru cel mai bun sunet respectiv cea mai bună coloană sonoră, sâmbătă, în timpul unei gale care are loc la Théâtre du Châtelet din Paris, potrivit  postului  TV5 Monde. Premiile au fost acordate la categoria „Tehnică”.

Postat pe Youtube de EUROPACORP

Coloana sonoră a filmului „Le Concert” este semnată de Armand Amar care preia un concert de Ceaikovski.
Lungmetrajul „Concertul”, de Radu Mihăileanu, a primit şase nominalizări, inclusiv la categoria „cel mai bun film”, la prestigioasele Premii César, considerate echivalentul francez al Oscarurilor.

Şapte filme au primit nominalizăti pentru cel mai bun film produs în 2009:  „A l’origine” de Xavier Giannoli ( 11 nominalizări), „Welcome” de Philippe Lioret (10), „Le concert” de Radu Mihaileanu (6), „Les herbes folles” – Alain Resnais, „La journée de la jupe” de Jean-Paul Lilienfeld şi „Rapt” de Lucas Belvaux, informează AFP.
Radu Mihăileanu a mai fost nominalizat la premiile Cesar în 1999, pentru scenariul filmului „Trenul vieţii/ Train de vie”, şi în 2006, pentru „Trăieşte/ Va, Vis et Deviens”, când a şi câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu original.
Comedia dramatică „Le concert/ Concertul” a avut premiera românească pe 20 noiembrie 2009.
Filmul îl are în centru pe Andrei Filipov, dirijorul orchestrei Teatrului Balşoi şi cel mai mare dirijor din Uniunea Sovietică, concediat în plină glorie pentru că a refuzat să se despartă de muzicienii săi evrei, potrivit Europacorp.

Treizeci de ani mai târziu, Filipov încă mai lucrează la Teatrul Balşoi, dar ca om de serviciu, când, într-o noapte, în timp ce curăţa biroul directorului în funcţie, sustrage un fax prin care orchestra rusă era invitată să cânte la Paris, la faimoasă sală Pleyel. Astfel, el îşi cheamă foştii colegi pentru ca împreună să treacă drept membrii Orchestrei Balşoi.

Lungmetrajul „Concertul” a fost filmat în proporţie de  60 la sută în România, o săptămână la Moscova şi restul la Paris. Potrivit lui Radu Mihăileanu, filmările din România s-au desfăşurat la studiourile Castel Film, dar şi în alte locuri din Bucureşti, printre care Institutul „Ana Aslan” şi Arenele Romane, informează Mediafax.

Publicitate

Tragedia de la blocul „Carlton”

În cele ce urmează postez un articol de-al meu apărut în ziarul România liberă din 10 noiembrie 2006, despre evenemintele care a au urmat imediat după cutremurul devastator din 10 noiembrie 1940. Puteţi citi, de asemenea şi câteva mărturii impresionate ale unor persoane care au trăit din plin evenimentele: Tutu Georgescu (soţia celebrului dirijor George Georgescu, directorul Operei Române), Emil Morăreţ, Alexandru Teodoreanu (văr primar cu Al. O. Teodoreanu-avocat şi scriitor, cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel) şi arh. Camil Rogulski.

******

Cutremurele vrâncene şi-au luat tributul în vieţi omeneşti

Romulus Cristea

Cutremurele din zona Vrancea afectează peste 60% din teritoriul ţării. Numai în secolul trecut au avut loc trei cutremure puternice, de sursă vrânceana, cu magnitudine pe scara Gutenberg-Richter cel puţin egală cu 7: în 1940, 1977 şi 1986.
10 noiembrie 1940, ora 3.39. Un seism devastator, cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, a zguduit, pe o arie de 80 de mii kilometri pătraţi, zeci de localităţi din România. Cutremurul a produs importante pierderi umane şi pagube materiale.

Blocul Carlton

Cutremurul din noiembrie 1940 a cauzat peste 1.000 de pierderi de vieţi, circa 4.000 de răniţi şi un număr considerabil de prăbuşiri şi avarieri ale unor clădiri joase cu schelet de beton armat. Tragedia cea mai mare a avut loc la Bucureşti, unde s-a prăbuşit blocul „Carlton”, cu 14 etaje.

Complicitate, ignoranta, indignare. Reactii la un articol din Der Spiegel despre sustinatorii lui Hitler

Un articol al scriitorului William Totok, apărut în 20 mai 2009. Articolul, publicat pe blog cu acordul autorului,  poate fi citit şi pe portalul Radio Europa Libera (europalibera.org).

************

Complicitate, ignoranţă, indignare

William Totok

Reacţii la un articol din săptămînalul Der Spiegel despre susţinătorii europeni ai lui Hitler

Expulzarea din Statele Unite a prezumtivului criminal de război ucrainian, John Demjanjuk a redeclanşat în Germania o discuţie mai veche. Şi anume în ce măsură au fost sprijiniţi naziştii germani de către aliaţi sau de cetăţeni ai ţărilor ocupate în timpul războiului. În centrul atenţiei se află nu atît sprijinul militar, ci în primul rînd complicitatea la exterminarea evreilor europeni.

Der Spiegel

Cazul Demjanjuk este simptomatic şi exemplar pentru ceea ce săptămînalul „Der Spiegel“ numeşte „susţinătorii europeni ai lui Hitler la uciderea evreilor“. Demjanjuk a făcut parte din echipele de voluntari ucrainieni – aşa numiţii „trawniki“ – care au participat direct la uciderea evreilor internaţi în lagărul de concentrare din Sobibor.

Revista „Der Spiegel“ publică sub titlul „Complicii“ un dosar în care trece în revistă contribuţia „naţională“ a diferitelor ţări la ceea ce istoricul Götz Aly a numit „proiectul european de distrugere a evreilor“. Aly este autorul unei cărţi de referinţă apărută în anul 2005 sub titlul „Statul popular al lui Hitler. Tîlhărire, război rasial şi socialism naţional“ („Hitlers Volksstaat. Raub, Rassenkrieg und nationaler Sozialismus“) în care demonstrează cum a profitat populaţia din Germania şi din ţările aliate în urma deposedării şi scoaterea în afara legii a evreilor supuşi persecuţiilor rasiale şi apoi distrugerii fizice.

În dosarul publicat de revista germană sunt citaţi şi alţi istorici, ca de pildă Armin Heinen (autorul unei cărţi despre fascismul românesc, „Legiunea Arhanghelului Mihail“, publicată la Bucureşti în 2006). Heinen sublinază faptul binecunoscut că regimul lui Ion Antonescu a acţionat contra evreilor din proprie iniţiativă. În urma acţiunilor ordonate şi coordonate de către autorităţile române şi-au pierdut viaţa între 200 000 şi 400 000 de evrei. Cifre similare apar şi în „Raportul Final“ al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România cît şi în lucrările unor istorici specializaţi pe tema Holocaustului.

Vorbind despre dosarul publicat în „Der Spiegel“, fără a-l fi consultat, mai multe ziare româneşti au răspîndit o ştire a unei agenţii de presă, inspirată dintr-o depeşă a unei agenţii italiene, creind impresia că publicaţia germană ar urmări indirect culpabilizarea unilaterală a României. Ca şi cu alte ocazii, cînd în presă apar articole dedicate Holocaustului, în forumurile electronice nu au întîrziat să apară reacţiile indignate ale unor cititori.

Antonescu-cetatenie de onoare retrasa

Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ a hotărât în 29 aprilie a.c. retragerea titlului de cetăţean de onoare conferit post-mortem mareşalului Ion Antonescu. Decizia a fost luată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Hotărârea de retragere a cetăţeniei de onoare acordate post-mortem lui Antonescu

Împotriva deciziei de acordare lui Ion Antonescu a titlului de cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ a protestat încă de la începutul anului Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel„.

Alte informaţii despre caz găsiţi pe blogul Halbjahresschrift-hjs-online şi în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik