Despre declasarea de la complexul Palatului Stirbei

Arh. Adrian Balteanu prezintă, în cele ce urmează, câteva informaţii referitoare la declasarea de la Complexul Palatul Ştirbei şi care nu au fost disponibile când a realizat documentaţia pentru precedentele articole: Demolări la Palatul Ştirbei şi Completari privind situaţia complexului arhitectonic Palatul Ştirbei.

Clădirea vinăriei pentru care CNMI nu a fost de acord cu declasarea, str. Banului 2,foto: A.-F. Bălteanu, 7 iunie 2007

Discuţia din cadrul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice (CNMI) a avut loc ca urmare a cererii de declasare a beneficiarului pentru toate anexele palatului indiferent de adresa poştală. CNMI a fost de acord cu declasarea tuturor anexelor, exceptînd cladirea vinăriei, clădire dispusă perpendicular pe str. Banului (acum din ea mai există două ziduri de fundaţie).

Publicitate

Distrugeri la Palatul Stirbei

Am promis, încă din decembrie anul trecut, un articol al arhitectului Adrian Bălteanu, despre demolările de la Palatul Ştirbei, din Bucureşti. Publicarea articolului a întârziat din unele motive tehnice, documentul fiind foarte mare. Am găsit însa o soluţie pentru prezentare (cu arhivare pe Scribd) şi  astăzi aveţi, mai jos, documentaţia realizată de arh. Bălteanu:

********

Demolări la Palatul Ştirbei

I. Motivul prezentării
II. Scurtă prezentare a complexului Palatului Ştirbei
III. Regimul juridic de protecţie a valorii culturale a complexului Palatului Ştirbei
IV. Situaţia demolărilor şi date privind legalitatea acestora
V. Autorităţi competente
VI. Reacţiile ale instituţiilor competente/ ale reprezentanţilor acestora

Palatul Stirbei; Vedere dinspre Calea Victoriei; Foto: arh. Adrian Bălteanu;

Palatul era conscut de protipendata secolului al XIX-lea, şi de la începutul secolui al XX-lea pentru balurile ce se ţineau aici. Un exemplu de astfel de bal este cel care a avut loc în seara de 22 iunie 1843 în cinstea prinţului Albert, fratele regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, şi cumnat al ţarului Nicolae I, aflat în vizită în Bucureşti. Pentru ultima treime a secolului Constantin Argetoianu nota: „Balul Ştirbey era cel mai select al sezonului. Supeul balului Ştirbey era cotat ca cel mai bun (…)” [N.D.Ion, 42].
Complexul palatului a rămas în posesia familiei Ştirbei pînă în 1948, cînd are loc naţionalizarea. Atunci bunurile spre str. Banului şi pivniţele (inclusiv cea a palatului) revin Intreprinderii de industrializare a vinului. La sfîrşitul deceniului 5, începutul celui următor au loc distrugeri însemnate ale decoraţiei interioare a palatului. Într-un raport DMI din 1954 arh. Duiliu Marcu nota: “caracterul decorativ foarte precis în stil Empire şi Biedermayer al acestor vechi locuinţe, care reprezenta un document arhitectural preţios a dispărut cu desăvîrşire” [C.Mucenic, p.70]. Între 1954 – 1977, în palat este găzduit Muzeul de Artă Populară. La începutul anilor, se deschide Muzeul Ceramicii şi Sticlei, ce va funcţiona pînă în 1994. În 1988, aici se organizează prima ediţie a Salonului anual de sticlărie şi ceramică.

Imagine de ansamblu asupra demolărilor de pe parcelele Calea Victoriei 107, Calea Victoriei 109, Banului 2; Foto: arh. Adrian Bălteanu;

Alte componente ale complexului palatului
De-a lungul timpului fondul construit al complexului palatului s-a modificat apărînd/dispărînd diverse construcţii. În continuare prezint cîteva date despre componentele care se păstrau pînă la recenta demolarea. Prezentarea de mai jos este restricţionată de datele obţinute într-o documentare rapidă.(…)

Continuarea articolului dar şi o suită de fotografii cu Palatul Ştirbei le găsiţi accesând link-ul:

PALATUL STIRBEI

Demolări în ansamblul de arhitectură “Str. Batiştei”

Declanşarea procedurii clasării de urgenţă

Strada Batiştei nr. 26

De aproximativ o săptămână, la adresa din str. Batiştei nr. 26, sector 2, Bucureşti, se execută lucrări care indică o posibilă demolare a imobilului de pe amplasament. Cum la poartă nu există niciun panou de identificare a lucrărilor care să sugereze tipul lucrărilor executate, există suspiciunea unor lucrări de demolare ilegală.
Deşi nu este clasată individual ca monument istoric, clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură „Str. Batiştei”
Chiar şi în cazul unei demolări autorizate, dată fiind probabilitatea ca demolarea să se termine în câteva săptămâni, si probabilitatea ca aceasta să aibă o valoare ridicată (informaţia de mai jos nu este rezultat al unui studiu amănunţit, dar lasă să se întrevadă această probabilitate) este necesară declanşarea procedurii clasării de urgenţă (adică includerea imobilului în lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii şi Cultelor).

***************

* În cele ce urmează vă prezint o documentare realizată de arhitectul Adrian Bălteanu:

Clădirea din str. Batiştei nr. 26
-datele de mai jos sunt obţinute în urma unui studiu orientativ-

Regim juridic de protecţie a valorii patrimoniale:
Deşi nu este clasată individual ca monument istoric, clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură „Str. Batiştei” cod Lista Monumentelor Istorice (LMI): B-II-a-B-18093 şi se află în zona de protecţie a Casei Marmorosch-Blank (Casa Spayer, arh. Louis Blanc, 1900), aflată pe str. Batiştei 24 A, cod LMI: B-II-m-B-18096. În zonă există mai multe clădiri clasate în LMI, nu a fost făcut un studiu amănunţit asupra zonelor de protecţie a acestora, astfel clădirea de la nr. 26 este posibil să se afle şi în zone de protecţie a altor monumente istorice.

Conform PUZ-Zone construite protejate, clădirea este situată în Zona construită protejată nr. 20 – Batiştei. Această zona face parte din categoria Trasee şi este una de tip Strada de ţesut tradiţional majoră. Această zonă este catalogată de PUZ-Zone construite protejate ca Zonă protejată cu valoare ridicata şi grad de protecţie maxim, într-o astfel de zonă „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică.”

Câteva aprecieri asupra clădirii:
Imaginea exterioară generală a clădirii ar putea-o situa cu uşurinţă în a doua pătrime a secolului al XX-lea.

La o primă vedere, clădirea beneficiază de o compoziţie arhitecturală complexă.
În urma unei analize orientative a planurilor istorice şi a imaginilor de la faţa locului există posibilitatea ca o parte din zidurile acestei clădiri să fie anterioare anului 1846.
Argumente:
·Păstrarea unei părţi din conturul la sol al clădirii figurate în planul de la 1846 (Borroczyn)

[poziţionarea pe hărţile istorice a  clădirii de pe str. Batiştei nr. 26]
· Existenţa unui joc de asemănări şi diferenţe la nivelul profilelor orizontale ale clădirii, acest joc ar putea trăda un gest coerent al arhitectului actualei clădiri de marcare a unui preexistent. Profilul dintre parter şi etaj aflat doar în zona unde e posibil, conform studiilor planurilor istorice, ca arhitectul clădirii actuale să fi păstrat ceva anterior este unul mai elaborat. Cel dintre etaje, simplificare a primului, în cazul în care acesta ar fi păstrat, ar putea arăta intenţia arhitectului de a integra primul profil imaginii de ansamblu, dar totodată şi pe cea de a-i păstra identitatea de martor al vechii clădiri. S-ar putea argumenta faptul că acest al doilea profil este mai simplificat fiind mai departe de privitorul aflat în curte. Aceasta idee este plauzibilă, totuşi împotriva ei stau următoarele observaţii: prima, lungimea acestor profile este una mică, iar profilul dintre parter şi etaj nu este atât de complicat, o simplificare a profilului la etaj ar putea fi privită ca o complicare la nivelul compoziţiei arhitecturale generale. A doua, faptul că partea groasă a de la partea superioară a profilului este mai lată între parter şi etaj decât cea dintre etajul 1 şi balconul etajului 2. Cornişa casei, are un alt profil, din altă familie decât cele la care am făcut referire mai sus, profil al casei noi (fără ornamentaţia crenelată, cu alte rapoarte şi număr de orizontale).
· Poziţionarea pe parcelă, deşi parcela este una de formă neregulată, iar frontul este o linie frântă, o clădire construită în a doua pătrime a secolului al XX-lea, în zona centrală a Bucureştiului nu putea fi realizată decât respectând un anumit regim de aliniere. Nu am studiat vreun regim de aliniere interbelic valabil pentru aceasta stradă, însă o poziţionare a clădirii precum aceasta este puţin probabil să apară în urma unui regim de aliniere, explicaţia plauzibilă ar fi integrarea în actuala clădire a unei părţi dintr-una preexistentă.
· Este de menţionat şi existenţa unei pivniţe comune a acestei clădiri cu cea de la nr. 24A, Casa Spayer.

Date despre demolare:
Demolarea a început la sfîrşitul lunii septembrie 2008,
La faţa locului nu există vreun panou de identificare a acestei acţiuni conform legii 50/1991 şi a Ordinului MLPAT 63/N din 11 august 1998
În cazul unor ilegalităţi în astfel de situaţii, autorităţile care trebuie să intervină sunt:
· Direcţia Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Sectorului 2, Serviciul inspecţie control constructii (cf. legii 50/1991)
· Inspectoratul în Constructii al Municipiului Bucureşti (cf. legii 50/1991)
· Inspectoratul General de Poliţie (cf. legii 259/2006)
· Direcţia Cultură, Culte, Patrimoniu Cultural Naţional – Municipiul Bucureşti (legea 422/2001)

Foto şi text: Arh. Adrian Bălteanu

Citeste si articolul de la adresa:
http://romulus-cristea.blogspot.com/