Dan Adamescu, patronul de la Astra şi Medien Holding (România liberă): De ce să citeşti cărţi când poţi răsfoi un „foieton”

Miliardarul Dan Adamescu, la o şedinţă cu şefii de departamente de la România liberă (transcriere după înregistrare audio):

D.G. Adamescu

„Cum să vă zic eu vouă…Jurnalu’ merge prost. Aştept de la voi anchete cum făcea Băcanu, pe vremuri. Ştiţi voi, îi învârtea pe toţi pe degete, avea relaţii, avea surse la servicii secrete. Le era frică la toţi. Înţelegeţi ce vreau!? Asta vreau! Ca să nu vă mai zic de conţinut…Păi, eu mi-am făcut bagaju cultural din foietoane (sic).

Eu am citit, timp de zece ani, toate foitoanele (sic) din Frankfurter Allgemeine Zeitung. Cine nu ştie, e un ziar gros nemţesc, şi la mijloc avea un foieton pe diverse subiecte: artă, ştiinţe, diplomatie, spionaj, politic, astronomie. Nu am mai avut nevoie de cărţi, să citesc şi altceva… Aşa am învăţat multe lucruri, a fost suficient să devin un om cultivat. Foitoanele alea au făcut cât o mie de cărţi. Asta vreau de la voi! Şi puneţi mâna şi lucraţi că eu nu vă mai dau niciun ban! Aţi înţeles!? Băi ! Uite care e treba! Ca să vă dau 5 lei, uite vreau să văd că îmi aduceţi şi voi un leu pentru ziar ! Un leu, măi! Să văd cum vă mişcaţi ca să îmi aduceţi şi voi un leu, nu doar să cereţi mereu bani ! Mereu vreţi bani!Bani, bani bani! Vă cer mult!? Vreau să văd! Şi pe urmă mai discutăm!”

Fotografia de mai sus este o captură video chiar de la şedinţa respectivă. Adamescu avea o privire stranie, se uita la mine supărat că nu sunt de acord cu alegaţiile lui. Era chiar nervos că nu îl aprob.  Eu mă pregăteam să mă ridic să fug. Bâţâia piciorul drept, semn că urma ceva care îngrozea pe toţi cei prezenţi. Noi, în redacţie, îl poreclisem Grigore Pârţâilă.

** Citeşte şi:  Sabotati ziarul Romania libera

Publicitate

Sabotati ziarul Romania libera (I)

Ziarul România liberă „a uitat” să-mi mai plăteasca salariile începând din luna februarie. Se mai adaugă munca „la negru”, prestată pentru Medien Holding, pentru mai multe suplimente ale ziarului România libera şi pentru care banii s-au încasat, dar nu s-au virat şi pentru ziarişti. Eu o consider o escrocherie, ca să nu o numesc mizerie. Sunt uimit sa văd acum un „protest” al colegilor, dar care au stat impasibili când vedeau cum sunt escrocat de ziarul la care lucram de 23 de ani (din 1990). Colegii „răzvrătiţi” nu au scos niciun cuvânt când vedeau că eu, de luni si luni de zile, prestam pe gratis. În schimb, colegii jurnalişti îşi încasau salariile pe drepturi de autor sau lanegru, cu banuţii număraţi ca la frizer, în mână (eu am preferat sa lucrez legal, în schimb).
În plus, am mai descoperit că nici asigurările nu sunt plătite de doi ani de zile. ITM-ul are acum de lucru si cu România liberă, dar şi cu proprii angajaţi „unşi”.

Nu-mi rămâne decât să-i rog pe cei care mai au bun simţ să saboteze acest ziar (România liberă, dar şi Academia Caţavencu care face parte din trust, ambele cu audiente si tiraje prabusite), adică pur şi simplu să nu-şi mai facă abonamente şi să nu-l mai citească, dar nici să nu mai deschidă pagina lor de web. E suficient doar atât. Nesimţirea a fost maximă. Altceva nu a mai rămas de făcut! Doar aşa mai puteţi dovedi puţină solidaritate cu ziaristii escrocaţi. Altfel umpleţi în continuare buzunarele lui Adamescu & Co care sfidează jurnaliştii escrocaţi. Adamescu continua să vină la birou fie cu Rolls Royce, fie în Maybach, în timp ce ziariştii sunt rupţi de foame de luni de zile. Un trabuc pe care-l fumează zilnic Dan Adamescu costă cât salariul neplătit de luni de zile al unui junalist. Un individ cu moralitate diminuată, discutabilă şi care a adus ziarul în stadiul în care se află astăzi. La zero barat, un ziar lipsa la recenta auditare si aproape inexistent.

Cum am fost escrocat de ziarul România liberă

Ce să vă mai spun? Că am aflat că nu am şansa să recuperez nimic de la societate. Totul a fost spoliat şi mătraşit. „Actorii-dirijori” sunt indicaţi şi arătaţi cu degetul în persoana directorului general Adrian Rus (care cerşea imperativ de la redactori redirecţionarea impozitelor către ONG-urile proprii, afirmând-halal model de părinte- că are de cumpărat fân pentru caii fiicei şi bascheţi pentru băiatul de la liceu )  şi a directorului economic Dan Sabău. Despre Găbi Gheorghiţa Barbu, şefa de la personal care malversaţioneză şi ştate, nu va pot spune decât ce ştie toată lumea. Discutăm de o semianalfabeta şi abia aştept ca în zilele următoare să public scrisorile electronice primite de la aceasta. Pentru fapt divers, i se spune în redacţie, „Miau-Legat” sau „Servitoarea”. Surpriza vine în viitorul apropiat. Cu probe si documente. La poliţie unii deja au dat cu subsemnatul, alţii aşteaptă mandatul de aducere, aşa cum de altfel a auzit direct şi Alexander Adamescu.

La Poliţie şi Parchet sunt, în prezent, instrumentate câteva dosare privind situaţia de la România liberă. De exemplu, la Secţia 9 Poliţie Mai sunt şi nişte procese pe rol. Sper ca lucrurile să fie soluţionate în curând.

Mai am de adăugat însă ceva. Ziarul România liberă îmi plătea un „fantastic” salariu de 1.800 lei, un fel de pedeapsa pentru faptul că am refuzat să lucrez ilegal „la negru” sau pe drepturi de autor. În schimb, colegii, 99,99%, care în prezent plâng pe la colţuri, primeau 3.500-6.000 de lei lunar drept răsplată pentru”fentarea” legii prin aşa-zise drepturi de autor sau plată pe ştate de aruncat la coş.

* Voi publica cât de curând lista cu firmele, politicienii si oamenii de afaceri care au beneficiat indirect de munca mea, neplatită de angajator. O astfel de firma, de exemplu, este compania care imbuteliază apa minerală Borsec.

** Cititi alte cateva zeci de comentarii la materialul de mai sus, pe pagina mea de la Facebook:

https://www.facebook.com/romuluscristea

Va urma

Moartea jurnalismului de investigatie nu-i induiosează nici pe spioni

 

Prăbușirea presei scrise și a jurnalismului de investigație va schimba oare strategiile agențiilor de informații referitoare la metodele de monitorizare și prelucrare prin „open source”? Deși e greu de înțeles pentru tradiționaliștii nostalgici și apărătorii presei scrise, activitățile de „open source intelligence” vor prospera continuu și vor deveni tot mai rafinate chiar și fără jurnalismul clasic de investigație practicat până în prezent.

Până la 90% dintre informațiile obținute și prelucrate de marile agenții de intelligence provin, în ultimii ani, din ceea ce este denumit ca „open source”. Informațiile astfel obținute din monitorizarea și analiza mass-media și a site-urilor de internet sunt practic cu risc zero și nu încalcă legislațiile naționale. Criza economică mondială a grăbit însă și prăbușirea presei scrise, iar jurnalismul de investigație se zbate să supraviețuiască. Deși unii jurnaliști acceptă cu dificultate ideea că munca lor nu mai este apreciată la fel ca în urmă cu 10-15 ani, internetul și tehnologia au schimbat drastic regulile jocului. În prezent, este mult mai dificil să culegi știri în exclusivitate și să realizezi anchete care să schimbe reguli în societate sau politică. În plus, criza economică a redus și mai mult resursele financiare pentru astfel de demersuri. S-a ajuns până la situația în care, din rațiuni economice, ziarele bulevardiere folosesc serviciile agențiilor de detectivi profesioniști, iar marile trusturi de presă cumpără direct materiale de la instituții private de intelligence. Materialele sunt editate și asumate de redacțiile de jurnaliști, iar din punct de vedere economic, toată lumea este mulțumită. În plus, informațiile obținute spre publicare sunt cumva garantate de profesioniști care utilizează surse și metode de investigație verificate.

Și în România lucrurile stau asemănător, tendința probabil va fi aceeași. Publicațiile de scandal achiziționează fotografii și materiale video de la agențiile de detectivi particulari, așa explicându-se conținutul aproape identic al ziarelor de acest tip. Apar și situații mai delicate uneori când agențiile de detectivi sunt incomodate de prezența unor jurnaliști pe teren și oferă pur și simplu materialele brute cu titlu gratuit condiționând „eliberarea” zonei de investigație. Rețetele funcționează cu succes. Cât privește jurnalismul de investigație, mai ales după declanșarea crizei, acesta a dispărut cu desăvârșire. Principala cauză a prăbușirii este în primul rând situația dezastruoasă în care se află presa scrisă, în special din rațiuni financiare. Situația a devenit atât de gravă încât așa-zisele anchete se realizează prin telefon, sau sunt inventate, reluate și însăilate din materiale deja publicate de diverse agenții de presă sau alte publicații.

În astfel de condiții, se poate aprecia că activitatea de open source intelligence nu va avea după ce să suspine, iar ofițerii de informații nu vor avea mai mult de alergat. Deși jurnalismul de investigație este tot mai absent, internetul se dezvoltă cu o viteză greu de imaginat, informațiile care apar sunt tot mai numeroase și neașteptate. Trebuie însă să știi să le selectezi, să le analizezi, să le găsești rostul și abia apoi să le coroborezi (obligatoriu) cu verificări clasice pe teren. De asemenea, interfața prietenoasă a ciberspațiului mai permite fabricarea și asumarea de calități greu de verificat în timp limitat. Aplicațiile existente pentru internet, camerele video live, platformele sociale, dar și obligarea prin legislație a unor importante instituții să publice informații despre activitățile desfășurate ușurează incredibil munca de monitorizare și analiză a agențiilor și profesioniștilor din intelligence.

Articol de Romulus Cristea, aparut in revista Print Magazin, la data de 3 decembrie 2012

Poate fi oprit pretul benzinei

România încă încearcă să afle dacă este sau nu economie de piaţă funcţională – romanialibera.ro/poate-fi-oprit-pretul-benzinei