Tragedia de la blocul „Carlton”

În cele ce urmează postez un articol de-al meu apărut în ziarul România liberă din 10 noiembrie 2006, despre evenemintele care a au urmat imediat după cutremurul devastator din 10 noiembrie 1940. Puteţi citi, de asemenea şi câteva mărturii impresionate ale unor persoane care au trăit din plin evenimentele: Tutu Georgescu (soţia celebrului dirijor George Georgescu, directorul Operei Române), Emil Morăreţ, Alexandru Teodoreanu (văr primar cu Al. O. Teodoreanu-avocat şi scriitor, cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel) şi arh. Camil Rogulski.

******

Cutremurele vrâncene şi-au luat tributul în vieţi omeneşti

Romulus Cristea

Cutremurele din zona Vrancea afectează peste 60% din teritoriul ţării. Numai în secolul trecut au avut loc trei cutremure puternice, de sursă vrânceana, cu magnitudine pe scara Gutenberg-Richter cel puţin egală cu 7: în 1940, 1977 şi 1986.
10 noiembrie 1940, ora 3.39. Un seism devastator, cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, a zguduit, pe o arie de 80 de mii kilometri pătraţi, zeci de localităţi din România. Cutremurul a produs importante pierderi umane şi pagube materiale.

Blocul Carlton

Cutremurul din noiembrie 1940 a cauzat peste 1.000 de pierderi de vieţi, circa 4.000 de răniţi şi un număr considerabil de prăbuşiri şi avarieri ale unor clădiri joase cu schelet de beton armat. Tragedia cea mai mare a avut loc la Bucureşti, unde s-a prăbuşit blocul „Carlton”, cu 14 etaje.

1 Mai, la Berlin

Berlinul este una din capitalele europene unde ziua de 1 Mai este sărbătorită anual cu tot fastul. Lumea iese pe străzi, se organizează spectacole, diverse concerte, dar şi ample manifestaţii. Însă, tot în mare metropolă europeană, a devenit un obicei, ca odată cu lăsatul serii, grupările extremiste să se manifeste violent.

Click pe imagini pentru a vedea fotografiile mărite.

* Foto: William Totok

Incidente violente au debutat joi noapte în centrul Berlinului, cu o încaierare  între poliţiştii germani şi câteva sute de tineri, simpatizanti ai mişcărilor de extremiste. Mai mulţi tineri protestatari au ajuns în arest. Bilanţul acestei prime runde a inclus câţiva politişti răniţi şi mai multe maşini şi tomberoane incendiate.

1 Mai-Ziua Internationala a Lucratorilor sau opt ore de munca

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore. În anul 1889, social – democraţii afiliaţi la Internaţională a ll – a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor, în memoria victimelor grevei generale din Chicago.

La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaţionala a ll-a a chemat toţi sindicaliştii şi socialiştii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului şi pentru pace universală”.

Postat pe Youtube de igneaflaviustimisoar

La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Ziua Muncii (Labor Day), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviştilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate şi al căror protest fusese înăbuşit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate şi ca ultimul lung week-end al verii.