ROMULUS CRISTEA

PERIODIC – Blogul lui Romulus Cristea

Posts Tagged ‘Ambasada SUA

Decembrie 1989: evacuarea personalui de la Ambasada SUA

leave a comment »

În decembrie 1989, personalul Ambasadei Statelor Unite ale Americii din București a fost evacuat ca urmare a evenimentelor violente desfășurate în București. Pe durata revoluției, în zona ambasadei situate în strada Batiștei s-au tras focuri de armă. În decembrie 1989, un angajat al ambasadei SUA a fost împușcat mortal in timp ce se deplasa cu un autovehicul,  în zona Academiei Militare.

Foto: Ion Laurențiu

In fotografia de mai jos, autoturismului Volvo apartinand atasatului cultural al ambasadei SUA lângă punctul de frontieră de la Giurgiu

Evacuarea personalului de la Ambasada SUA024_37148241_nFoto: Ion Laurențiu

După evacuarea personalului de la Ambasada SUA, paza exterioară a clădirii a fost asigurată de armată. Personalul ambasadei a parasit Romania (spre Ruse, Bulgaria) prin frontiera de la Giurgiu.

Written by Romulus Cristea

Marți, 3 decembrie 2013 at 11:52

Marirea si decaderea imperiului Micula

leave a comment »

Grupul European Drinks se pregăteşte să concedieze mii de angajaţihttp://htxt.it/qYs4

Ce se alege de “Frutti-Fresh”, una dintre poveştile de succes ale capitalismului autohton?

Imperiul bihorean al mâncării şi băuturilor, care la sfârşitul anilor ’90 domina agresiv piaţa de profil, a ajuns acum să se restrângă dramatic ca urmare a scăderi cotei într-o piaţă care la rândul ei se micşorează şi anunţă concedieri masive, care ar putea depăşi o treime din forţa de muncă de aproximativ 10.000 de persoane.

Frații viorel și Ioan Micula, în urmă cu șapte ani la lansarea uneia dintre aventurile în mass-media: Național FM. Foto: Romania libera

În 1996, sucrile carbogazoase Frutti Fresh produse de European Drinks aveau jumătate din piaţă, adică mai mult decât Coca-Cola şi Pepsi la un loc. România era singura ţară unde Coca-Cola nu era lider de piaţă. Însă strategia bazată pe preţuri mici s-a întors împotriva companiei în anii 2000. Când standardul de viaţă şi pretenţiile românilor au crescut, vânzările de răcoritoare ieftine, eufemistic denumite de grup “value for money”, au început declinul. Creşteri şi scăderi asemănătoare a văzut afacerea fraţilor Micula şi pe piaţa apei minerale, a alcoolului distilat, a berii la pet sau a snacks-urilor.

Iar după 2008, când criza a lovit iar buzunarele românilor, ei şi-au restrâns consumul dar au refuzat să se întoarcă la mărcile pe care le abandonaseră. Iar piaţa se încăpăţânează să scadă. După ce grupul reuşise, la începutul anilor 2000, să-şi plătească datoriile restante la stat, fraţii Micula s-au întors acum în top 10 datornici. Urmează restrângerea de activitate.

Articol aparut in ziarul Romania libera din 19 august 2011.

Citeste mai departe continuarea articolului:

Citește restul acestei intrări »

Written by Romulus Cristea

Joi, 18 august 2011 at 21:16

Ambasadorul SUA sugereaza ce ar putea contine peste cativa ani depesele WikiLeaks

leave a comment »

Gitenstein: Campionii energetici sunt ca şezlongurile pe Titanic

Companiile din domeniul energiei ar trebui privatizate, nu reorganizate, pentru că nu sunt conduse ca nişte afaceri, spune Mark Gitenstein.

Menţinerea preţurilor reglementate pentru gaze şi energie şi încercarea de resuscitare a companiilor energetice de stat prin regruparea lor au ca efect întârzierea unor investiţii în prospecţiuni şi producţie, consideră Mark H. Gitenstein, ambasadorul SUA în România.

 

Mark H. Gitenstein, ambasadorul SUA în România; Foto: România liberă

Mark H. Gitenstein, ambasadorul SUA în România; Foto: România liberă

Canalizarea eforturilor autorităţilor pentru găsirea de soluţii pentru privatizarea totală sau parţială a unor companii de stat din domeniul energiei ar putea fi soluţia pentru atragerea de finanţări necesare modernizării infrastructurii şi sectorului energetic. Iar reorganizarea companiilor energetice de stat, „în doi campioni energetici naţionali”, în condiţiile în care sectorul energetic are nevoie de o infuzie de 10 miliarde de dolari, „ar reaşeza şezlongurile pe Atlantic”. Ambasadorul Gitenstein, prezent la deschiderea şedinţei de tranzacţionare de la BVB, a dat exemplul guvernului polonez, care a listat mai multe companii de stat şi a atras finanţări, reuşind astfel să fie singura ţară din Uniunea Europeană cu o economie în creştere în 2009.

În prezent, proiectul de reorganizare a sistemului energetic prin crearea a două societăţi naţionale rezultate din comasarea principalilor producători de electricitate şi cărbune este blocat în instanţele de judecată de contestaţiile depuse de Fondul Proprietatea, sindicate şi mai multe firme private.

Articol apărut în ziarul Romînia liberă din 1 aprilie 2011

Citeşte mai departe ce a spus Gitenstein:

Citește restul acestei intrări »

Uite asa imi reimprospatez memoria

with 3 comments

Acum trei zile am mai primit o citaţie-invitaţie cu menţiunea „Martor la evenimentele din decembrie 1989”.

De câte ori primesc un aviz de la Poşta Română mă  indispun.  Ştiu că nu poate fi decât o citaţie de la Pachetul Militar. Au început deja să mă plictisească şi să mă obosească grav. La începutul anilor ’90, citaţiile veneau de peste tot:  Ministerul de Interne, Procuratura Generală, Parchetul Militar, Secţia 1 Poliţie etc. Acum doar de la Parchet. De-a lungul anilor s-au adunat, nu exagerez deloc, cu sutele. Şi le pun teanc într-o cutie. Am o ladă, cu documente despre activităţile mele din perioada august 1989-iulie 1990: citaţii, somaţii, legitimaţii, mii de fotografii şi filme, pagini rupte de prin dosare, înregistrari audio şi alte documente. Am şi fotografia lipită pe panoul de la Secţia 1 Poliţie, în iunie 1990, când explicaţia era una imbecilă-„Manifestant din Piaţa Universităţii„, o invitaţie pentru mineri şi alţi declasaţi să mă identifice şi eventual să-mi aplice un linşaj.În presă a fost loc, s-a ocupat de mine Eugen Florescu. Ţin minte că luni de zile nişte indivizi, col. Manta, col. N. Rotaru etc, mă reţineau şi mă interogau ore întregi, zile de-a rândul. Apoi, veneau alţii la rând de la Ministerul de Interne, Secţia 1 Poliţie, Secţia 2, Secţia 7, Inspectoratul General de Poliţie, Parchetul Militar, Parchetul General şi chiar Ministerul Apărării Naţionale. Erau nerăbdători să afle ce mai ştiu  despre noaptea de 21 decembrie 1989, la baricadă, despre ce s-a întâmplat în CC-PCR, apoi la manifestaţiile care au urmat…şi căutau ca disperaţii nu ştiu ce documente de negăsit sau traseul armamentului dispărut. În schimb eu le spuneam ce-am văzut şi refuzau să consemneze: oameni împuşcaţi de ofiţeri, angajaţi USLA care au continuat să terorizeze lumea şi după 22 decembrie ’89 (ziaristul Ion Cristoiu a fost martor direct la un astfel de eveniment, o sechestrare a unui grup de civili care erau ameninţaţi de aceste matahale), miliţieni prinşi cu armament la chiloţi, ascunşi prin beciuri şi lifturi, cadre ale Securităţii care se predau noaptea prin subteranele CC-ului, despre cine şi cum utiliza armamentul special (puşti cu lunetă, fiole cu gaz toxic etc.). Auleu, eram să nu spun şi nu mai pot: un binecunoscut ziarist considerat de opoziţie, s-a pus bine cu Poliţia, UM 0215 şi SRI şi a făcut în nume propriu un denunţ împotriva mea însăilând din mintea lui bolnavă poveşti cu incendieri şi distrugeri de sedii ale unor autorităţi de stat. Tot el a indicat minerilor şi ofiţerilor haitaşi-bătăuşi unde era locul unde mă aflam la oarecare adăpost.

Lista cu persoane din fostul Comitet Central, la primele ore după intrarea manifestanţilor. E vorba de un document interceptat. Ofiţerii de informaţii erau infiltraţi printre manifestanţi şi îşi vedeau de lucru, transmiteau mai departe ce se întâmpla în CC-PCR :

Acum însă îmi dau seama că poate aceste „invitaţii” prind bine. Aşa îmi reîmprospătez memoria. Aşa m-am reîntâlnit cu oameni pe care nu i-am mai văzut de 18 ani. Dau peste documente de care uitasem. Au apărut zeci de fotografii absolut surprinzătoare, câteva filme (ceva rar de tot) făcute la Guvern, Ministerul Apărării Naţionale, Comitetul Central -PCR. Şi ce personaje…. Am revăzut stenograme (pe care le credeam pierdute) ale unor discuţii cu Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu, NS Dumitru, N. Bârlădeanu, Kuki Borislavski şi alţii. Am revăzut prin amintiri întâlnirile din zilele revoluţiei cu Alin Teodorescu, Ion Cristoiu, Bogdan Popovici, Cornel Nistorescu, Henri Wald, Petre Roman, Dan Petre Popa, prof. D. Homentkowski, Adrian Sârbu şi mulţi, mulţi alţii. Ca fapt divers, mai erau pe acolo, Mihaela Rădulescu şi Floriana Jucan. Da, au fost şi ele, destul de implicate în ceea ce se întâmpla şi au trăit cu intensitate evenimentele. Mi-am amintit de cererea autorităţilor de a resuscita organisme ale PCR (posed document). Da, îngrozit sunt şi nu pot să uit plânsetele mamei lui Florin Ciungan sau de ţipetele sorei lui Cornel care mă întrebau disperate cum s-au întâmplat nişte nenorociri. În acele zile, din cauza oboselii nu mă mai impresiona nimic, nici creierii risipiţi pe pereţi, nici sângele impregnat pe haine, nici răniţii aruncaţi unii peste alţii laolalţă cu morţii prin subsolurile CC. Ca să vezi, uitasem de evacuarea unor importante ambasade la care am participat în perioada 22-24 decembrie 1989 (există câteva filme foto şi casete video nedate publicităţii până în prezent). Un important diplomat al unei ambasade şi-a adus aminte peste ani de noi şi a trimis un plic cu nişte bani, care nu ştiu pe unde s-au mai scurs, eu refuzând din principiu astfel de recompense. Uitasem de traseul unor documente militare sau ale Securităţii, de caietele cu adrese şi coduri militare, de echipamentele speciale de la Direcţia V. Aşa mi-am adus aminte şi despre ce a urmat până în iulie 1990. Cum a fost înfiinţat Colegiul Naţional de Apărare, cum se implica Ion Iliescu în organizarea manifestaţiilor împotriva opoziţiei, cum omorau, furau şi tâlhăreau pe rupte ofiţerii de la MApN, Poliţie, alte servicii şi multe altele. Ceea ce nu ştiu foarte mulţi, în ultima perioadă, probabil având mustrări de conştiinţă unii şi-au făcut autodenunţuri, care pentru alţii sunt deranjante.

Cum îmi găsesc puţin timp mă voi ocupa de editarea documentelor, a fotografiilor, înregistrările audio şi a filmelor. E doar o problema legată de timp, dar şi de bunăvoinţa prietenilor sau colegilor de a spune adevărul. Doar au trecut aproape 19 ani…