Posts Tagged ‘13-15 iunie’
Ion Iliescu justifica terorismul de stat
Un articol al ziaristei Roxana Iordache, de acum trei ani (2008). Nu am impresia ca s-a schimbat ceva. In schimb, ma simt bine ca am avut norocul sa fiu saptamani intregi in Piata Universitatii si sa traiesc pe viu, direct, toate evenimentele inceputului de deceniu ’90.
E primul an dupa 1990 cand nu mai scriu nimic despre Piata Universitatii. Stau si ma uit la televizor. Ii vad pe multi vorbind despre mineriada si imi aduc aminte ca erau slujbasii FSN-ului. Adica, niste impostori. Lumea a uitat, ce sa-i faci…
*****
Ion Iliescu justifica terorismul de stat
– Dupa 17 ani de la mineriada din 13-15 iunie, Ion Iliescu minte pe puncte.
1. Manifestatia din Piata Universitatii n-a fost un miting electoral. Din pacate. Ne delimitam prosteste, scandand “Nu suntem partide!”. Domnul Iliescu a refuzat dialogul cu delegatia Pietii, mandatata sa sustina, in principal, Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, efect al legii lustratiei: fara activisti comunisti si fara securisti in viata publica. Solicitam si ca TVR sa difuzeze niste casete din culisele revolutiei. Mai voiam televiziune alternativa.
2-3. A fost intr-adevar o intalnire la Guvern, pe 11 iunie, intre o delegatie tarzie a Pietii si reprezentanti ai puterii, dar fara rezultat. In zorii zilei de 13 iunie, grevistii foamei au fost evacuati si arestati, impreuna cu alti manifestanti.
4-8. in dimineata zilei de 13 iunie, s-au adunat treptat privitori in fata fortelor de ordine care inconjurau ermetic Piata Universitatii. Fortele de ordine inhatau oameni, uneori simpli trecatori, ii trageau in interiorul Pietii, ii bruscau si ii bagau la dube. Spre pranz, batausi autointitulati “IMGB face ordine” au atacat studentii si profesorii Institutului de Arhitectura. Au urmat cateva ore de alergatura, forte de ordine-manifestanti. Si un schimb de bastoane-pietre, ultimele aparute subit. La un moment dat, fortele de ordine s-au evaporat si au luat foc autobuzele care blocau Piata (a se asculta si caseta cu generalul Diamandescu raportand ca si-au dat foc la masini, conform intelegerii cu domnul presedinte). Evident ca noi am intrat in Piata, imbratisandu-ne sub ploaia de vara si scandand copilareste: Sa vina minerii! Ploaia s-a oprit, la fel si focul. Dupa-amiaza tarziu a aparut la balcon liderul Ligii Studentilor, Marian Munteanu, recent eliberat din arest, care a facut apel la calm si ratiune. Manifestantii s-au indreptat spre Politia Capitalei sa ceara arestatii. Acolo, nici o autoritate, in exterior sau in interior, sa apere institutia. Demonstrantii au fost pur si simplu invitati sa intre. Nimeni nu opunea rezistenta. Cativa pusti au sarit gardul si au iesit cu produse de la bufetul Internelor. Dincolo, insa, la sediul Securitatii, pe neasteptate s-a opus rezistenta. Asta dupa ce militarii de la Armata ne-au salutat si au plecat.
Era deja seara cand s-a tras prima rafala din sediul SRI. Nu erau oarbe, cum credeam noi. La 19.20 a murit primul tanar. Cred ca i se scursese tot sangele din el. Am plecat apoi cu alti demonstranti la Televiziune. Liniste si pace. Fortele de ordine stateau si ne zambeau. Usile larg deschise. Nici o urma de violenta. La un moment dat, a navalit o hoarda cu bate autointitulate “tevi Republica”. Prezenta de spirit a lui Romulus Cristea de la “Romania libera” mi-a salvat viata. Pana in momentul navalirii hoardei nu fusese nici o violenta. Cu toate acestea, TVR deja difuzase apelul la razboi civil lansat de presedintele Iliescu, intrerupand un meci de fotbal de la CM din Italia. De altfel, TVR a difuzat pe tot parcursul zilei minciuni criminale, care au incitat la violenta si fratricid.
Domnul Iliescu omite chiar terorismul de stat paramilitar soldat cu masacrul din 14-15 iunie 1990. Omite si sa spuna ca i-a trimis pe mineri sa ocupe “definitiv” Piata Universitatii. Omite si altele, pe care le voi aminti curand. Pana atunci, ii dau dreptate intr-o privinta: “Daca vrem sa aflam cine “i-a chemat” pe mineri in Bucuresti, trebuie sa aflam cine a comandat si a organizat violentele din ziua de 13 iunie 1990″. Gura pacatosului.
Articol aparut in ziarul ZIUA, 18 iunie 2007
Ion Iliescu, scos de sub urmarire penala in Dosarul 13-15 iunie 1990
Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, a anunţat Parchetul General printr-un comunicat. Aceeaşi soluţie s-a dat pentru Mihai Chiţac, Victor Stănculescu, Virgil Măgureanu, Emil (Cico) Dumitrescu si altii.
Potrivit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, în dosarul privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, scoaterea de sub urmărire penală a lui Ion Iliescu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de propagandă pentru război (întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii), genocid (întrucât fapta nu există), tratamente neomenoase (lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii), complicitate la tortură (întrucât fapta nu era prevăzută de legea penală la momentul săvârşirii acestora).
Aceeaşi soluţie a fost dată în cazul lui Virgil Măgureanu- sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de genocid (întrucât fapta nu există), tratamente neomenoase (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii), distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri , distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii) şi art. 362 C.p. (întrucât fapta nu există).
Mihai Chiţac, încarcerat pentru revoluţia de la Timişoara, este scos de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tratamente neomenoase şi distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii).
Despre iunie 1990. O filmare de la sediul PNTCD si o carte despre evenimente din Piata Universitatii
Filmare din iunie 1990; Bucuresti.
Este filmat sediul PNTCD distrus de mineri in 14 iunie; se vede si peretele spart pentru sustragerea unui seif metalic de a carui existenta nu au stiut ocupantii imobilului (si de al carui continut inca nu s-a aflat nimic) si alte lucruri interesante de la mineriada. Filmare realizata de Claude Roudeau (din Franta) cu o camera VHS.
In imagini: Romulus Cristea.
Prezentarea cartii Piata Universitatii 1990, autor Romulus Cristea, la emisiunea Talk Show-N24 (realizator Doru Braia); 1 octombrie 2007
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
* Asculta si Imnul Golanilor de Cristian Paturca:
Piata Universitatii 1990- Editia III
********************************
Piaţa Universităţii 1990-Ediţia III
Autor:Romulus Cristea;
Editura: Foc Filocalia & Karta Graphic;
320 pagini;
Coperta color: Titi Amzăr;
Foto: Toni Bedros, Lucian Alexandrescu, Victor Roncea, Romulus Cristea, Mircea Vlad, George Roncea si alţii;
Editor carte: Nick Teodoreanu
Lansare: 3 octombrie 2008, ora 11
******************
Prefaţă
Chiar dacă nu există în dicţionare, mineriada a devenit termenul generic care desemnează raidurile şi violenţele exercitate de către grupuri organizate de mineri împotriva concetăţenilor, în România postdecembristă.
În conştiinţa oamenilor, mineriada este similară cu actele de teroare. Hoardele de mineri constituite în grupări de tip paramilitar înarmate cu bâte, târnăcoape, lopeţi, lanţuri, sfredele, cuţite au acţionat repetat, începând cu primele luni ale anului 1990, împotriva populaţiei civile, susţinute fiind de diverse grupări politice şi exponenţi ai puterii.
În perioada postdecembrista, au existat 6 mineriade în anii 1990, 1991 şi 1999. În anul 1990, au existat trei astfel de acţiuni ale minerilor care au venit să sprijine contestatul regimul condus de Ion Iliescu. Cea mai cunoscută rămâne intervenţia violentă a minerilor chemaţi de autorităţi, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, pentru împrăştierea manifestanţilor paşnici din Piaţa Universităţii.
Perioada care a urmat zilei de 25 decembrie 1989 (executarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, la Târgovişte) şi până la declanşarea manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii, din ziua de 22 aprilie 1990, a fost una plină de evenimente şi de frământări sociale. Aproape că nu a existat zi în care să nu existe adunări publice, mitinguri, marşuri sau proteste individuale.
Dacă în primele zile se solicita insistent adevărul despre evenimentele din primele zile ale revoluţiei şi ajutorarea familiilor celor ucişi şi răniţi, în scurt timp a urmat un şir lung de proteste la adresa noii conduceri a ţării (anunţate ca “provizorie”) şi al cărui exponent era Ion Iliescu, un fost demnitar comunist cu o activitate controversată.
O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piaţa Universităţii, declanşând un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă şi spectaculoasă mişcare socială din perioada de tranziţie postdecembristă a României.
Cea mai mare manifestaţie -maraton, anticomunistă, a început la data de 22 aprilie 1990 şi a încetat în acelaşi an, în ziua de 13 iunie ca urmare a intervenţiei violente a autorităţilor. În noaptea de 13-14 iunie, în Capitală, a a vut loc un veritabil război urban soldat cu morţi şi răniţi prin împuşcare. Au fost incendiate sediile Ministerului de Interne, Poliţiei Capitalei, Televiziunii Române şi SRI. Zeci de autovehicule au fost distruse. Din mulţime erau lansate sticle incendiare de către persoane rămase până în prezent neidentificate. Pe străzi au fost scose tancurile şi unităţile de intervenţie ale Ministerului Apărării şi Ministerului de Interne. Armata a ripostat cu muniţie de război iar din elicoptere se aruncau mii de fiole lacrimogene. Un fum gros acoperea centrul Capitalei.
Represiunea a continuat până în 15 iunie ’90, folosiţi fiind şi minerii din Valea Jiului care au răspuns apelului preşedintelui Ion Iliescu de a “curăţa Capitala de huligani”. În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, au ajuns în Bucureşti peste 10.000 de mineri, continuând să sosească alte şi alte garnituri. În total, s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstraţie de forţă fără precedent adresată bucureştenilor ce trebuiau cuminţiţi. Ortacii au fost aduşi cu 11 garnituri de tren şi zeci de autobuze. Au fost reţinute 1030 persoane şi au fost emise 165 mandate de arestare. Cei reţinuti au fost duşi la două unităţi militare, la Măgurele şi Băneasa. Unii au fost eliberati dupa 2-9 zile, alţii după detenţii care au durat luni de zile. Au fost rănite 746 persoane şi oficial au fost înregistraţi 6 morţi, din care 4 prin împuşcare. Reprezentanţii unor asociaţii neguvernamentale susţin că numărul morţilor din acele zile depăşeşte 100.
Apelativul “golani” folosit de ex-preşedintele Iliescu, la adresa protestatrilor din centrul Capitalei a făcut ca demonstraţia maraton să mai fie supranumită şi “Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestanţii din Piaţa Universităţii au protestat paşnic, în zona proclamată “Liberă de neocomunism” şi “Centrul libertăţii şi democraţiei României.
Vezi si articolul de la:
http://21decembrie.wordpress.com
si la
Omnigraphies.com
ROMULUS CRISTEA 