Semnal privind starea în care se afla imobilul din Piata Romana 7/ Str. S. Cihoschi 3

Datele de mai jos sunt obţinute în urma unui studiu realizat de arh. Adrian Bălteanu , în martie 2009:

Pe parcela având adresele poştale Piaţa Romană 7 şi Str. S. Cihoschi 3 existau până relativ recent două clădiri, una vizibilă din Piaţa Romană, cealaltă din Str. S. Cihoschi 3. În momentul de faţă partea supraterană a celei de a doua clădiri a fost demolată; prima clădire menţionată este de asemenea parţial demolată.

Piaţa Romana nr. 7, Foto: arh. Adrian Bălteanu

Nu există vreun panou (conform legii 50/1991 şi a Ordinului MLPAT 63/N din 11 august 1998) din care să rezulte legalitatea acestor demolări. Starea de degradare a ceea ce a rămas din clădirea situată spre Piaţa Romană se accentuează pe zi ce trece. Această clădire este un bun exemplar de arhitectură eclectică realizat în jurul anului 1900.

Publicitate

Singurul tunel clasificat monument istoric

Începând de marţi, 24 martie a.c., puteţi citi pe blogul „Doar despre tuneluri, buncăre şi forturi” (pagina dedicată şi care se poate accesa la adresa: http://rcristea.blogspot.com/), un documentar -serial despre singurul tunel catalogat de specialişti ca fiind monument istoric. Chiar dacă unii nostalgici vor fi dezamăgiţi şi cu entuziasmul la pământ, iar legendele urbane privind subteranele oraşului nu vor mai avea aceeaşi consistenţă, adevărul este că doar un singur tunel din Capitală figurează în evidenţele  Ministerului Culturii şi Cultelor. Rămâne însă ca arheologii  şi pasionaţii de speologie urbană să continue explorările şi să demonstreze că poate mai există şi alte tuneluri istorice în afara celor construite în perioada contemporană.

Intrare tunel; 13 februarie 2009; Foto: Asociatia pentru Dezvoltare Durabila "Zorile" şi Dan Ghelase

Pe lângă documentaţie veţi putea vedea şi o galerie de imagini realizată de Asociatia pentru Dezvoltare Durabila „Zorile” şi Dan Ghelase.

Deşi e singurul tunel catalogat monument istoric, starea în care se află (de aşa-zisă conservare) este una jalnică. Niciun indicator, nicio zonă de protecţie, fără vreo împrejmuire. Tunelul – monument istoric a devenit un loc de depozitare a gunoaielor şi adăpost pentru oamenii străzii.

Conacul Hagi Tudorache din Gradistea, vandalizat

Arhitectul Adrian Bălteanu a pregătit încă o serie de articole, însoţite de fotografii, pe care le voi posta pe blog începând de azi.

În cele ce urmează, un documentar despre Conacul Hagi Tudorache din Grădiştea al aceleiaşi familii ce a deţinut, printre altele şi Pasajul Comercial Lipscani – Gabroveni (cunoscut în prezent sub denumirea de Hanul Gabroveni).

******

Conacul Hagi Tudorache-ruine Foto: arh. Adrian Bălteanu

Semnal privind starea gravă în care se află Conacul Hagi Tudorache din Grădiştea

Conacul Hagi Tudorache din Grădiştea, jud. Ilfov, situat pe malul la sud de lacului Căldăruşani, lîngă Biserica Adormirea Maicii Domnului, având adresa Str. Bisericii Maxineni nr. 10 (fosta adresă: Str. Bisericii nr. 589) este o clădire de jum. sec al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea.

Clădirea nu este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice.

Date istorice:

În 1768 s-a născut, la Curtea de Argeş, Tudor Tudoran. De mic a fost dat de tatăl său ca ajutor negustorului detailist din Bucureşti Tudorache Hagiu, acesta nu a avut urmaşi de sânge, iar Tudor Tudoran i-a moştenit averea şi numele. În 1805 s-a căsătorit cu Elena, fiica logofătului Firea. Cu aceasta a avut 9 copii; din cei 7 copii ce au ajuns la maturitate 3 au fost fete iar 4 băieţi (Constantin/Costache, Gheorghe/Ghiţă, Iancu şi Mihalache). Tudor Hagi Tudorache s-a făcut remarcat ca importator angro, din Viena şi Leipzig, şi distribuitor în toată Valahia, el fiind unul din cei mai importanţi negustori români ai vremii (a dobândit patenta de clasa I în 1832). În 1846 şi-a lăsat toate afacerile fiului său Costache şi nepotului Ilie Zamfirescu. Costache îşi începe în 1847 afacerile pe cont propriu, lasând firma tatălui său, fratelui mai mic, Gheorghe. În 1848 moare Tudor Hagi Tudorache. Costache Hagi Tudorache moare în 1855. Pe clădirea conacului din Grădiştea apar iniţialele CHT (poate ale lui Costache Hagi Tudorache).

Decoraţie de tavan de la Conacul Hagi Tudorache

Detaliu interior de la Conacul Hagi Tudorache din Gradistea

Tavan încăpere

Vedere laterala conac

Conacul Hagi Tudorache; Foto: arh. Adrian Bălteanu

Faţadă conac; 13 martie 2009

Click pe imaginile de mai sus pentru a mări fotografiile

După Nicolae Angelescu proprietăţile lui Tudor Hagi Tudorache erau:

• casa din mahalaua Oţetari, ce exista până de curând pe str. Italiană 22, acum pe locul ei, după ce a fost lăsată o perioadă în ruinare, se înalţă o altă clădire;
• o prăvălie în Hanul cu Tei;
• grupul de prăvălii “Hănişorul” de pe Uliţa Lipscani din Bucuresti posibil a fi aceeaşi cu proprietatea arsă la Marele Foc din 1847 şi pentru care Costache Hagi Tudorache obţine de la Sfatul Orăşenesc autorizaţie de construire „din nou”. După moartea lui Costache Hagi Tudorache imobilul este moştenit de Eliza Hagi Tudorache. Clădirea a fost denumită Hanul Hagi Tudorache sau Pasajul Comercial Lipscani – Gabroveni, în momentul de faţă este denumit incorect Hanul Gabroveni. Clădirea este clasată în LMI.
• două prăvălii pe uliţa Cavafilor

Există o legătură între familia Hagi Tudorache şi Biserica Oţetari (clasată LMI) din Bucureşti, prin contribuţia la reabilitarea acesteia din 1860-1866 şi prin existenţa plăcii de mormânt a soţiei lui Tudor Hagi Tudorache (soţii au fost înmormântaţi aici pînă la strămutarea cimitirului).

Tot de numele Hagi Tudorache este legată casă din Comuna Budeasa, satul Budeasa Mare, Argeş, clasată în LMI, Lista o datează la 1762, casă se află şi în anexa III a Legii 5/2000 la categoria Valori de patrimoniu cultural de interes naţional (monumente istorice de valoare naţională excepţională) subcategoria Monumente de arhitectură populară.

Faţadă conac; 13 martie 2009

Despre starea Conacului Hagi Tudorache

În data de 13 martie 2009 era prezentă următoarea stare de protecţia a imobilului:

· lipsa îngrădiri sau a pazei;

· din discuţia cu o localnică am aflat că aici mai demult a funcţionat o şcoală, că acum nu există vreun proprietar cunoscut, iar cum accesul este liber, au fost furate mobilierul şi elemente ale clădirii;

· existenţa unor copaci proaspăt tăiaţi şi a lemunlui rezultat încă neridicat

Toată tîmplăria a fost luată, de asemenea nu mai există scara ce duce la etaj şi acoperirea casei acesteia.

Luând în considerare acestea este foarte plauzibil ca procesul de vandalizare să fie activ, astfel următorele componente ale clădirii pot dispărea relativ repede: învelitoarea metalică, şarpanta, cărămida zidurilor.

Părţi din decoraţia tavanului este distrusă (fragmente de stucatură se regăsesc în molozul de pe pardoseală). Este probabil ca sub vopseaua de ulei a încăperilor să se găsească decoraţie originară pictată, se văd urme într-una din camere. În partea nordică a clădirii există fisuri importante (atât pe parter cât şi pe etaj, cu mărirea semnificativă a rosturilor dintre cărămizi) probabil din tasare, care pot afecta stabilitatea acesteia(…)

Articolul integral poate fi citit pe Scribd

Foto şi text: arh. Adrian Bălteanu

Articole noi despre subteranele orasului

Am adaugat cateva noi articole pe blogul Doar despre tuneluri, buncare si forturi. Puteti citi cateva materiale interesante, insotite de imagini foto, preluari din presa regionala, despre catacombele de la Slatina, despre paienjenisul hrubelor si tunelurilor din Braila si Buzau, dar si despre un nou proiect online de geofizica ambientala initiat de geofizicianul Alexandru Codreanu. De asemenea, am completat cu cateva link-uri spatiul de resurse web dedicate.

Tunel de legatura din zona forturilor de langa Bucuresti;

Foto: Tanzyy