Antonescu-cetatenie de onoare retrasa
Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ a hotărât în 29 aprilie a.c. retragerea titlului de cetăţean de onoare conferit post-mortem mareşalului Ion Antonescu. Decizia a fost luată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Hotărârea de retragere a cetăţeniei de onoare acordate post-mortem lui Antonescu
Împotriva deciziei de acordare lui Ion Antonescu a titlului de cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ a protestat încă de la începutul anului Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel„.
Alte informaţii despre caz găsiţi pe blogul Halbjahresschrift-hjs-online şi în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik
ROMULUS CRISTEA 
Cine urmeaza? Stefan cel Mare?
Popor fara coloana vertebrala! Nu meritam sa
atingem, nici macar cenusa maresalului!
Nelu
Marți, 19 mai 2009 at 16:27
Asta e o tâmpenie tipică unor autorităţi tâmpite.
Roxana Iordache
Marți, 19 mai 2009 at 20:17
Hopa, hopa, Malademna!
Shukar Kolectiv
Marți, 19 mai 2009 at 21:08
Antonescu criminal!
Anarhos
Marți, 19 mai 2009 at 21:09
Una dedicatia profesionista de la urmasii deportatilor lui Antonescu din Transsnistria. Pentru criminal si urmasii lui melodya cu Balabosta
Bahto delo
Marți, 19 mai 2009 at 21:14
Ce crime si infractiune impotriva omenirii tampitule!???? Ce pace imbecililor!??? Huideooooo
National Terra
Marți, 19 mai 2009 at 21:17
Tamango saluta pe mareshaaal, manaca+miai kcarciul!
Tamango
Marți, 19 mai 2009 at 21:32
Jaga jacka antonescu mujan?
jag Jaga! Maresal ih
Jaga Jaga
Marți, 19 mai 2009 at 21:40
vagabond idiot ku blog ce eshti cirnat ku motz belit mortzii ma-tiii futttttttu
Rocker
Marți, 19 mai 2009 at 21:44
Martorii lui Iehova sunt draci fără coarne. Când veţi auzi de martorii lui Iehova, asta este sectă alimentată de evreii din America cu miliarde de dolari, ca să despartă lumea de Hristos şi de Biserică. Prin unele colţuri se aude că Martorii lui Iehova mănâncă copii de Paşti.
Adica ma face sa fac spume la gura. Se folosesc de numele lui Einstein pentru a face o campanie de reintroducere a religiei in scoli (va vine sa credeti, in alte tari nu se face obligatoriu – in alea de circula vorba inainte de ‘90 ca se spala soselele cu sampon la ei). Nici nu stiu daca a zis asta si, chiar daca ar fi zis-o, nu inseamna ca daca stie sa faca o bomba atomica automat stie ce-i mai bine in alt domeniu. Asta nu-l face o autoritate in orice domeniu.
Plecand de la ce zice micul Einstein (sa nu uitam ca un copil de 12-14 ani e destul de prostut), eu tot am sa demonstrez ca dumnezeu nu-i atotbun :
Recele este absenta caldurii (miscarii particulelor mai exact); dumnezeu a creat omul in asa fel incat sa perceapa recele si sa-i fie frig, la fel cum l-a creat sa perceapa absenta luminii si sa constientizeze intunericul.
Ei bine, dumnezeu a facut omul in asa fel incat sa simta tristetea si sa inteleaga raul, deci, el ne-a dat puterea de a-l percepe. Chiar daca raul e doar absenta binelui, dumnezeu putea sa ne faca in asa fel incat sa vedem ca orice se intampla ca ceva bun. O sa ziceti ‘bine, dar atunci nu ar mai fi existat liber arbitru’ – exista liber arbitru cand esti trist? Esti trist pentru ca vrei? Dumnezeu putea sa ne faca un neam de fericiti care sa nu cunoasca raul. Dar a ales sa nu fie asa.
dreaku
Marți, 19 mai 2009 at 21:47
hai sicttirrrrrr boukle
dreaku
Marți, 19 mai 2009 at 21:48
Nu sunt pro unirii Romaniei cu Moldova. Mie imi pasa de mine si ce ma priveste pe mine, iar ca sa ne unim cu Moldova ar fi un dezastru financiar, urmat de o minoritate care isi vrea drepturi, mafioti rusi si racheti moldoveni. Coruptia nu ar fii extirpata la ei, ci ar fii extinsa catre noi. Asta nu inseamna ca nu mi-e mila de saracii tineri care vor sa duca o viata mai buna iesind in strada si protestand impotriva comunismului si coruptiei.
Dar sa vedem ce zice biserica lor :
“In ziua Bunei Vestiri nimeni nu lucreaza, nici pasarea nu-si face cuibul. Desi suntem o tara ortodoxa si ne numim crestini, adesea uitam de Dumnezeu si de aceea avem parte de neplaceri in societate”
„Daca noi pe tinerii nostri i-am educa in directia supunerii legilor lui Dumnezeu, atunci aceste evenimente nu s-ar intampla in societatea noastra. Atat statul, cat si biserica, trebuie sa acorde mai multa atentie educatiei tinerei generatii”
„Datoria noastra este sa ne rugam ca Dumnezeu sa le trimita intelepciune partidelor politice, conducatorilor statului si tuturor noua. Eu nu am dreptul sa judec un partid sau altul, aceasta o face justitia pe pamant, iar in ceruri – Dumnezeu”
Traducere : Haideti sa predam religia in scoli, ca sa putem indobitoci populatia, sa ii facem sa le fie frica de dumnezeu – daca nu le este frica de comunisti, ca sa gasim o metoda de a-i tine in frau. La urma urmei mai frica ti-e de un atotputernic decat de un comunist care moare daca-i dai cu bolovanu unde trebuie. Oare cati bani primeste popa ala ca sa convinga lumea ca nu-i crestineste sa te revolti si ii mai bine sa pleci capul, pentru ca in viata de apoi vei fi rasplatit pentru smerenie? Intre timp sa lasam comunistii sa faca ce vor. (asa ca fapt divers, fiul lui Voronin are o avere cat jumatate din PIB-ul Moldovei).
O spun din toata inima ca daca as fi sigur ca exista un rai, unde sa fiu fericit tot timpul (sa fiu fericit cu gandirea mea de pe pamant, nu raiul ala in care te rogi non-stop la dumnezeu ca ti-a spalat creierii), nu mi-ar mai pasa deloc de viata materiala pe pamant, infinit mai scurta si nesemnificativa. M-as duce in padure si as trai intr-un copac mancand caca de urs ca Bear Grills. Dar daca as stii eu asta sigur sigur, ar stii si restul lumii si probabil nu s-ar mai obosi nimeni sa fure, ci toti am trai in armonie asteptand moartea cu drag.
Vasilica
Vassisisca
Marți, 19 mai 2009 at 21:48
nelu sa pupi maresalul pe bot mai prost ce esti cu cenusea ta cu tot.
Mircea
Marți, 19 mai 2009 at 21:52
vai, dar cata prostie iar asta cu bligul lui
jana liana
Marți, 19 mai 2009 at 21:53
Pentru ca n-a mai incaput in cimitirele eroilor
Maresalul Antonescu isi doarme somnul de veci intr-o celula a inchisorii Jilava
Istoria pare uneori, sub greutatea argumentelor, un cimitir al erorilor. Despre maresalul Ion Antonescu, bunaoara, s-au scris multe lucruri. Adevaruri si neadevaruri, laolalta, i-au tesut, in timp, o imagine controversata celui care, prin forta armelor, dar mai ales a mintii, a cautat sa refaca trupul ciuntit al tarii. A luptat si a murit pentru ideea de patrie, iar pentru asta citiva oameni l-au condamnat la moarte. Ce-a ramas de pe urma maresalului? Controverse, un dram de demnitate ostaseasca si foarte multa ura. Peste toate, insa, a ramas bocetul acela prelung al unei batrine simple, de la tara, impovarata de boli, la poarta unei sinistre inchisori, cersind indurare pentru fiul ei. Au mai ramas si cuvintele maresalului, soptite indelung, ca pe un crez: „Iarta-ma, mama… Sa nu plingi, mama…” Executia 1 iunie 1945. Zi torida de vara. Maresalul Antonescu se plimba calm prin celula in care a fost adus, in Fortul 13, la Jilava. Nu pare sa-i fie frica de moarte. Probabil ca nici nu se gindeste la asta. Asteapta doar. Isi aude mama, in virsta de 86 de ani, plingind, linga zidurile inchisorii. Sopteste ceva, ca pentru el, apoi se opreste. Sta si asculta. Bocetul mamei e mai puternic decit vocea judecatorului care l-a condamnat la moarte. La ora 18, citiva gardieni dau buzna in celula. Il conduc catre locul executiei, in livada piersicilor. Pe drum, maresalul se intilneste cu fratele sau, Mihai Antonescu – fost ministru de Externe, Gheorghe Alexianu – guvernatorul Transnistriei, si cu Constantin Pichi Vasiliu – comandantul Jandarmeriei romane. Sint acuzati, cu totii, de inalta tradare si condamnati la moarte. Dupa 15 minute, citeva rafale de arme automate rasuna peste livada. Condamnatii cad la pamint. Linistea troneaza pret de citeva clipe. Nimeni nu spune nimic. Apoi, cei din plutonul de executie deschid ochii. Inima lor e facuta bucati. Doar si-au ucis comandantul… Formatia de executie pleaca in liniste de la locul crimei. Trupurile celor patru sint ridicate de la fata locului. Dar unde sint duse, oare? Peste ani, in livada piersicilor, la locul executiei, s-a ridicat o cruce. Marturii 1945, 1946… Anii se scurg cu repeziciune. Fortul 13 ramine, insa, una dintre cele mai sinistre puscarii. Razbunarea comunista devine o moda. Atrocitate, o haina care li se potriveste de minune. 1978, primavara. Ion Panciuc este un detinut politic intemnitat la Jilava. Despre el ne povesteste ieseanul Alexandru Marin, un luptator pentru restabilirea adevarului istoric. „Detinutul Panciuc a fost transferat, intr-o buna zi, in echipa de cadastru a inchisorii. A primit ordin ca, impreuna cu un alt detinut, un inginer, sa verifice, dupa harta, fortul, sa inventarieze celulele. La un moment dat, in timpul numaratorii, cei doi constata ca nu le iese la numar o celula de la subsol. Inginerul improvizeaza un stetoscop si studiaza zidurile. Aude un zgomot suspect la un perete si solicita sa i se aduca un baros. Loveste cu el peretele, cade tencuiala si iese la iveala o usa metalica. Cei doi o imping cu greutate. Inauntru, intr-un colt, trei schelete: doua cu fata in jos, iar unul cu fata in sus. Cind s-a apropiat de cel cu fata in sus, a remarcat ca la baza craniului avea par roscat grizonat, identic cu al maresalului Antonescu”, spune Alexandru Marin, completind: „Dupa o vreme, la subsol apare comandantul inchisorii, injurind si amenintind. El a afirmat, dupa cum a spus detinutul, ca in respectiva celula s-ar afla un mare erou si cei doi gardieni care l-au adus de la locul executiei. „Inchideti usa, ziditi peretele la loc si nu suflati un cuvintel, ca moartea va asteapta!”, i-a amenintat comandantul puscariei”. Demersuri Intimplarea a fost povestita, citiva ani mai tirziu, de detinutul Panciuc, aflat intr-o stare grava, bolnav fiind de plamini. Colegul sau, inginerul, n-a mai apucat sa depuna marturie. A murit subit, in vara anului urmator, in 1979. Dupa aceasta intimplare cei care il pretuiau pe maresal s-au pus in miscare. Capitanul Marius Tomaide, care era nepot si fin al maresalului, si presedintele Ligii Maresal Antonescu, generalul Marin Popescu, au incercat sa faca lumina in privinta locului unde a fost depus trupul neinsufletit al eroului. Au verificat mai intii registrul de incinerari de la Crematoriul Cenusa, unde – se spune, ar fi fost ars trupul. Aici, stupoare! Pe 1, 2 si 3 iunie 1944 nu apare nici o incinerare. Lesne de dedus, incercarile de a intra la subsolul fortului 13 au fost sortite esecului… Cazul s-a inchis de la sine, odata cu moartea celor doi „detectivi”. Cum maresalul nu a avut copii, iar sotia sa, Maria Antonescu, a suferit multi ani prin puscariile comuniste, cazul a ramas… legenda. Nimeni n-a mai avut curajul, ulterior, sa faca cercetari, desi este posibil ca directorul inchisorii sa mai fie inca in viata. „Trupul maresalului se afla si acum, foarte probabil, in respectiva celula. Din pacate, nimeni nu se mai ocupa de cercetarea acestui caz, care ar scoate la lumina multe adevaruri, pentru istorie”, ne-a marturisit Alexandru Marin. Mai saraci Anii trec. S-a scurs deja mai bine de jumatate de secol de atunci. Ba chiar, am intrat si in secolul XXI. Subiectul „maresal Ion Antonescu” ramine, insa, unul extrem de sensibil. Desi, daca stam sa judecam logic, n-ar mai fi cazul… Sintem, doar, in secolul XXI. Dar ne mai intereseaza, oare, de soarta eroilor? Grea intrebare. Am citit ca, in procesul care i-a fost intentat, maresalul era intrebat, insistent, de ce s-a angajat intr-un razboi impotriva „fratelui eliberator din Rasarit” si mai ales de ce nu s-a oprit la Nistru. A fost intrebarea la care maresalul s-a ridicat si, privindu-i drept in ochi pe acuzatori, a strigat: „M-am angajat intr-un razboi ca sa-l cistig, nu ca sa-l pierd!” Faptul acesta a fost povestit, ulterior, de poetul Ion Caraion si de Geo Bogza, care se aflau in sala. Ei bine, maresalul Ion Antonescu a pierdut razboiul in care se angajase, dar noi am intrat in acest nenorocit de secol XXI ceva mai saraci. Peste toate, mi se pare al naibii de absurd faptul ca in cimitirele noastre nu s-a gasit o palma de pamint sub care sa-si odihneasca trupul un erou. Dan M.Brezuleanu
D. Brezuleanu
Marți, 19 mai 2009 at 21:56
As vrea sa stiu de unde aveti informatia ref Maresal.Ma intereseaza foarte tare subiectul.
Cu consideratie
Adrian Manole
Luni, 30 noiembrie 2009 at 17:50
Nu cunosc, este comentariul unuia dintre cititori. S-ar putea sa fie o simpla speculatie, asa cum au aparut de-a lungul timpului multe altele.
Romulus Cristea
Marți, 1 decembrie 2009 at 23:04
Brezuleanule, sa-ti fie rusine.
Rusine pt. Dan. M. Brezeanu (sigur, numele este fals) sa faca astfel de „aprecieri” asupra Maresalului Antonescu.
Ce a ramas in urma Maresalului? Nici „un dram de demnitate nationala”, ci DEMNITATEA PIERDUTA A ROMANIEI, PE CARE NU O VOM REDOBANDI INCA 50 DE ANI dupa „lucratura” din Decembrie 1989.
Trec peste MAGARIA conform careia Mihai Antonescu era fratele Maresalului (nu erau rude, simpla coincidenta de nume) si spun cu tarie ca marele patriot a fost vandut rusilor, nu de catre comunisti, ci de catre Regele Mihai I, Iuliu maniu, C. mihalache si alti politicieni. Rolul generalilor Sanatescu si Radescu (pe care ii consider tradatori, dupa Codul Penal din 1944), este binecunoscut.
In 1946, la executarea Maresalului, noi, romanii, am fost un popor las, chiar daca eram ocupati de rusi.Spun asta pentru ca „judecatorii” au fost romani, procururii……….iar aparatorii
inexistenti. Sa ne fie rusine!
Nu vom mai recupera, niciodata, ramasitele patriotilor morti si ingropati, ori incinerati!
Ne ramane, doar, sa-i pomenim, si, in actualul context, sa avem grija ca numele lor sa nu fie tarat in noroi!
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Litu
Marți, 19 mai 2009 at 21:57
timpita esti si blogul asta imputit
Sorin M.N.
Marți, 19 mai 2009 at 21:59
baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
antonesku
Marți, 19 mai 2009 at 23:43
hai sictir comunistilor. va omorati singuri eroii neamului si ai tarii
lili merlott
Marți, 19 mai 2009 at 23:44
Manus Forte
Marți, 19 mai 2009 at 23:46
hai ca cica asta era nebun, facea spume la gura si omora tigani. era dictorul cainele rosu
Anca Marcu
Marți, 19 mai 2009 at 23:47
Toate meciurile din grupa se vor juca sistem normal, pe terenul echipei gazda. Termenul limita de acceptare a amicalului este duminica, ora 20:00, ora Romaniei. In cazul in care participantii vor alege sa joace amical tip cupa, rezultatul care va conta va fi cel de la finalul primelor 90 de minute.
Punctajul este de tipul: victorie – 3 puncte, egal – 1 punct, infrangere – 0 puncte.
Provocarea la amical poate fi facuta de oricare dintre cele doua echipe, insa este de preferat ca prima echipa, adica cea considerata in mod normal gazda, sa faca provocarea.
In cazul in care vreuna din echipe nu accepta terenul pe care a fost provocata, va trebui sa se contacteze imediat organizatorii, care vor stabili un teren pe care sa se desfasoare respectiva partida.
Red Dog
Miercuri, 20 mai 2009 at 00:18
Anca marcu tragen kur cu arku
Red Dog
Miercuri, 20 mai 2009 at 00:19
Antonescu, cutremure, bombe
WC Tudor
Miercuri, 20 mai 2009 at 00:24
[…] Romulus Cristea scrie pe blogul lui că Mareşalului Antonescu i-a fost retrasă cetăţenia de onoare a municipiului Piatra Neamţ, acordată în 1999. […]
PINALTI I-A RETRAS LUI ANTONESCU UN TITLU « Welcome to Roxania
Miercuri, 20 mai 2009 at 18:30
Vae victis. Aceasta a fost concluzia galului Brennus, care i-a invins pe latini, cand acestia s-au plans ca greutatile cu care se cantarea aurul de rascumparare sunt masluite. El si-a aruncat atunci sabia pe talerul cu greutati, fortandu-i pe latini sa plateasca si mai mult aur. In secolul XIX, pana inspre 1848, Napoleon I a fost „monstrul Europei”, iar englezii nu au permis aducerea ramasitelor ilustrului lor prizonier la Paris decat la 25 de ani dupa moarte. In secolul XX, figurile principale din tabara invinsilor au suferit o soarta mult mai cruda: ele trebuie sa ramana pe veci figuri negative, monstri insetati de sange si de atrocitati, desi unii dintre ei au incercat sa fie reintregitori de patrie. Nu dezinteresat: daca s-ar admite ca atrocitatile au fost savarsite de ambele parti, ca inevitabil in orice razboi, cu ce drept moral ar mai avea unele grupari – ca sa nu spun mai mult – sa ceara si sa obtina miliarde si miliarde despargubiri ba de la diverse guverne (cel al Austriei este caz tipic, desi tara ocupata a trebuit sa plateasca cca. 100 milioane USD), ba de la diverse firme (I.G.Farben), ba de la banci elvetiene. Credeti ca intamplator acum ni se baga pe gat Holocaustul? Peste cativa ani vor aparea si niste urmasi de-ai urmasilor urmasilor „victimelor”, care vor pretinde despagubiri. Bulgarii au dat dovada de mai multa demnitate, pur si simplu au refuzat sa recunoasca ce n-au facut (vezi incidentul cu Jelev si Iliescu la Memorialul Holocaustului de la Washington) Nimeni nu a judecat vreodata pe rusii care ne-au spoliat si casapit dupa 23 august 1944, nimeni n-a ceut daune pentru cele pe putin 100.000 de berlineze violate de Armata Rosie in aprilie-mai 1945, nimeni n-a intrebat cine este responsabil de intemnitarea in lagare a 500.000 de cetateni americani de origine japoneza, n-a facut procesul conditiilor de acolo, nimeni n-a blamat pe invingatori pentru moartea a circa 50.000 de soldati germani detinuti dupa 9 mai 1945, soldati carora li s-a refuzat statutul de prizonieri de razboi in schimbul titulaturii atunci nou-inventate de forte inamice dezarmate. In schimb, inca se mai invata despre sapunul facut din evrei, desi Yad Vashemul insusi a recunoscut ca acesta este un mit, si mai ruleza filmele despre abajururile facute din piele tatuata de detinuti din lagare, cu toate ca tarasenia a fost dovedita drept mit inca de la finalul anilor ’40, dupa ce o ancheta a Departamentului Justitiei al SUA a investigat modul in care s-a derulat acest proces si a descoperit ca, desi reteta americana era identica cu cea stalinista, acuzatorii tot au trebuit s-o declare nevinovata pe principala acuzata, vaduva unui lagerfuhrer. Pe care apoi au acuzat-o de altceva. Vae victis!
Romani, va ordon...
Miercuri, 20 mai 2009 at 20:57
Romani, lejionari si bagabonti
Miercuri, 20 mai 2009 at 21:03
Antifa
The term „Antifa” (pronounced either anti-fa or an-tifa) derives from „Antifaschismus”, which is German for anti-fascism. It refers to individuals and groups that are dedicated to fighting fascism. These groups sometimes include the word antifa in their names. During the 1920s, 1930s, and 1940s, the Soviet Union sponsored various anti-fascist movements, usually using the name Antifa to describe the organizations. In the 2000s, the term Antifa refers to individuals and groups that are dedicated to fighting what the groups themselves consider to be fascist tendencies. These include: racism, nationalism, anti-Semitism, and usually also capitalism. There is a network of such groups, but they do not constitute a homogeneous movement. Depending on the particular group or individual, the ultimate goals may be quite different. The terms anti-fascist and Antifa are almost exclusively used by left-wing groups. For these groups, the struggle against fascism, racism and nationalism is usually associated with a broader view that holds society (or aspects of it) responsible, and therefore seeks radical social change. Antifa groups most often view capitalism as related to fascism and racism, as well as sexism, homophobia, antisemitism and other perceived forms of oppression, while seeing communism, socialism or anarchism as desirable forms of social organization.
ANTIFA
Miercuri, 20 mai 2009 at 21:05
Primarul Stefan n-a facut decat sa execute o dispozitie tembela venita de sus.
Radu Humor
Joi, 21 mai 2009 at 10:54
Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!
Sarpele Roshu
Joi, 21 mai 2009 at 21:24
Maresalul Ion Antonescu recunoaste ca a gresit fata de Miscarea Legionara
In cazul maresalului Antonescu, nu stiu daca acesta si-a recunoscut unele greseli comise in timpul guvernarii, caci era un tip foarte orgolios, foarte mandru de sine, dar Gabriel Balanescu scrie in „Din imparatia mortii” (Ed. Gordian, Timisoara, 1994, pag. 51): “Eugen Cristescu, fost condamnat la moarte in lotul maresalului Antonescu si apoi gratiat, in anii 1948-1949, fiind in celula cu Gabriel Balanescu, i-a spus acestuia: „Am fost seful spionajului si contraspionajului, am stat cu el (Antonescu) in celula pana in clipa cand l-au dus in fata plutonului de executie. Cu o ora inainte, respingandu-i-se cererea de gratiere, a venit mama lui cu un buchet de trandafiri rosii si dandu-i buchetul i-a zis: „Esti nedemn de numele meu. De ce ai facut cerere de gratiere? Dumnezeu sa fie cu tine”. Si batrana a plecat. Maresalul a venit in celula, a aruncat buchetul pe pat si-mi spune: „Ce zici, Cristescule, nu crezi ca era mai bine sa ne fi inteles cu tinerii aceia?” si usa s-a deschis si l-au luat (tinerii aceia erau legionarii cu care a fost un timp la guvernare)”.
In volumul sau, „Morminte vii”, Nistor Chioreanu relateaza (pag. 118-119) ca in timpul procesului lui Antonescu, maresalul, aflat pe banca acuzatilor langa generalul Petrovicescu – fost ministru de interne in timpul guvernarii cu legionarii – i s-a adresat:
– Petrovicescule, cu voi, legionarii, am savarsit o mare greseala.
– Constatarea vine prea tarziu, domnule maresal, i-a raspuns Petrovicescu. Greseala nu mai poate fi reparata.
– Din pacate, nu, i-a replicat Antonescu, dar mi-ar placea sa se stie ca maresalul Antonescu si-a recunoscut greseala.
Din cele doua declaratii facute de doua personalitati diferite, fata de care avea consideratii diferite, rezulta concluzia ca el a recunoscut in mod indubitabil ca a gresit atunci cand a inlaturat Miscarea Legionara de la putere – la cererile si intrigile camarilei care se instalase in jurul sau si care i-a inselat buna credinta – dar, in singuratate a inteles mai bine faptele si, probabil ajungand la concluzia finala, aceasta l-a obsedat si a marturisit aceasta in doua randuri, pentru ca mai apoi sa ajunga la cunostinta publica.
Indiferent ce s-a intamplat si ce a urmat, daca ar fi ramas cu legionarii – care pe parcurs ar mai fi castigat experienta politica – acestia, in mod sigur nu l-ar fi dat pe mana rusilor si a comunistilor ca sa-l omoare, spre rusinea neamului nostru, ci l-ar fi aparat.
Pe de alta parte, aceasta concluzie rastoarna toate minciunile fabricate de cei din jurul sau, cuprinse in parte in „Pe marginea prapastiei” si in alte documente folosite de istoriografii comunisti si dusmanii cunoscuti ai Miscarii Legionare.
Am scris aceste randuri acum, cand se fac fel de fel de mese rotunde si cand anumite neadevaruri (sa nu zic minciuni) se prezinta drept adevaruri, incercandu-se sa se scrie istoria acestui neam, de catre neaveniti si incompetenti, intr-un anumit fel.
Caranica Cercel
Joi, 21 mai 2009 at 21:26
Domnule maresal Ion Antonescu,
In numele legionarilor din inchisori, al legionarilor si simpatizantilor din tara ne permitem a va scrie aceste randuri. Consideram mesajul nostru un act de admiratie si de imbarbatare din partea tuturor romanilor de buna credinta, constienti ca patria noastra se gaseste azi la cota cea mai periculoasa a existentei sale.
Nu punem acum in discutie cum si de ce am ajuns aici. Istoria cea dreapta a Romaniei de maine va avea grija sa explice in mod obiectiv, fara pasiuni ideologice si falsuri grosolane, cauza dezastrului politic in care am fost aruncati ca natiune. In momentul de fata gandul nostru, de pe pozitia lealitatii dintotdeauna, este la d-voastra… Suntem alaturi de viteazul general Ion Antonescu in aceste clipe de mare cumpana si vrem sa stiti ca am fost mereu in spatele conducatorului statului aflat in lupta impotriva barbariei comuniste.
Maine, pe Valea Piersicilor, acolo unde Capitanul nostru e inca prezent cu spiritul, la capataiul veacului frant sub povara unui destin potrivnic, in secunda ultimului foc vom striga impreuna cu d-voastra: Traiasca Romania noastra, a romanilor, in credinta stramoseasca!…”
Caranica Cercel
Joi, 21 mai 2009 at 21:27
Romani. Va ordon ! Treceti Prutul.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii, lupta pentru vetrele şi hotarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul! Zdrobiţi duşmanul de miazăzi şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării gloria străbună a Basarabiei şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile noastre.
Caranica Cercel
Joi, 21 mai 2009 at 21:33
Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea.
meme
Joi, 21 mai 2009 at 21:34
Siktir! 20X siktir
3hell2you
Joi, 21 mai 2009 at 21:45
Dle Caranica, va multumesc in numele tuturor romanilor pentru documentele pe care le-ati pus spre aducerea aminte, a unui tragic erou national.
Cei ce uita trecutul , vor fi condamnati sa greseasca !
Radu Humor
Sâmbătă, 23 mai 2009 at 18:23
Şi eu am fost arestat în 1956 pentru activitate antisovietică, dar am fost acuzat că am creat o „organizaţie de tineret cu caracter fascist”. Un personaj fără coloană vertebrală cum a a fost Constantin Ticu Dumitrescu declarase că „fasciştii români nu vor fi reabilitaţi !” În 2004, am fost vizitat acasă de doi tineri agenţi de poliţie. Unul dintre ei era perfect lucid, şi a tăcut tot timpul, probabil servea ca martor. Celălalt băuse zaibăr ca să prindă curaj, se vedea că nu îi place misiunea, dar trebuia să îmi ia o declaraţie despre „trenurile morţii” ale lui Ion Antonescu.
blogideologic
Luni, 1 iunie 2009 at 12:33
* Blogideologic, cel care nu vorbea, o facea pentru ca stia foarte putin romaneste , fiind din comandourile lui Elie Wiesel….
Radu Humor
Luni, 1 iunie 2009 at 14:16
🙂
blogideologic
Luni, 1 iunie 2009 at 14:57
[…] în 2004 o declaraţie despre “trenurile morţii” By blogideologic Citesc la adresa URL https://romuluscristea.wordpress.com/2009/05/19/antonescu-cetatenie-de-onoare-retrasa/ , despre o decizie care “a fost luată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a […]
Mi s-a cerut în 2004 o declaraţie despre “trenurile morţii” « Blog ideologic Titus Filipas
Luni, 1 iunie 2009 at 15:45
Traiasca Antonescu!
LEX
Marți, 7 decembrie 2010 at 19:04