ROMULUS CRISTEA

PERIODIC – Blogul lui Romulus Cristea

1 Mai-Ziua Internationala a Lucratorilor sau opt ore de munca

leave a comment »

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore. În anul 1889, social – democraţii afiliaţi la Internaţională a ll – a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor, în memoria victimelor grevei generale din Chicago.

La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaţionala a ll-a a chemat toţi sindicaliştii şi socialiştii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului şi pentru pace universală”.

Postat pe Youtube de igneaflaviustimisoar

La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Ziua Muncii (Labor Day), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviştilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate şi al căror protest fusese înăbuşit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate şi ca ultimul lung week-end al verii.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Heymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre sediul poliţiei. Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 5 dintre aceştia au fost condamnaţi la spânzurătoare şi 3 cu închisoarea pe viaţă. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8. Mult mai târziu, au apărut dovezi conform cărora, explozia a fost o diversiune, pusă la cale chiar de către un poliţist.

1 Mai 2007; Postat pe Youtube de romuluscristea

1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii. Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.

În ţările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. De asemenea, şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile şi neînţelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii[4]. Ziua de 1 mai a fost transformată de către nazişti într-o sărbătoare propagandistică. Se suţinea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii naţiuni şi nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare şi a decadenţei. Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 Mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi decât la iniţiativa unor reprezentanţi ai unor partide precum PSM şi PRM.

În 2003, pentru prima oară în istoria post – decembristă, o confederaţie sindicală (Blocul Naţional Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere şi muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzaţiile de simpati pro-comuniste, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conştiinţa populaţiei.

–––––––––––––––––––––-

Declaratia CNS „Cartel ALFA” cu prilejul zilei de 1 Mai, Ziua Solidaritatii Lucratorilor

Masuri anticriza si un plan de relansare a economiei sunt imperioase!

Data de 1 Mai a intrat in istorie cu semnificatia solidaritatii si unitatii lucratorilor din intreaga lume. Anul acesta, cand lumea se confrunta cu cea mai profunda recesiune economica din ultimii 60 de ani, solidaritatea si concertarea eforturilor tuturor actorilor sociali, guverne, sindicate si patronate, pentru a depasi criza, trebuie sa fie, mai mult decat un fapt, o responsabilitate asumata!

Confederatia Nationala Sindicala „Cartel ALFA” considera aceasta zi ca fiind un nou prilej de a reaminti tuturor actorilor sociali din Romania ca recesiunea economica ce afecteaza si tara noastra nu poate fi combatuta decat prin aplicarea, de urgenta, a unor masuri anticriza stabilite prin dialog social, precum si a unui plan coerent de relansare economica.

In Romania ultimilor ani, mesajul guvernantilor pentru ziua de 1 Mai, precum si manifestatiile au fost puternic politizate si, an de an, folosite pentru a atrage simpatia populatiei pentru un partid sau un candidat. Anul acesta, micii si berea sunt menite sa influenteze optiuni in campania, deja demarata, pentru alegerile europarlamentare.

Este regretabil ca se intampla acest lucru. Si este regretabil că guvernantii nostri sunt preocupati doar de imagine si nu isi focalizeaza atentia asupra problemelor reale cu care se confrunta Romania astazi.

CNS „Cartel ALFA” cere Guvernului si intregii clase politice sa se concentreze pe iesirea Romaniei din criza. Cerem aplicarea unor masuri reale de protejare a locurilor de munca precum si dezvoltarea unei economii bazate pe justitie sociala care sa asigure:

· locuri de munca decente pentru toti lucratorii (salvarea locurilor de munca existente si crearea de noi locuri de munca, menite sa asigure venituri pentru populatie),

· mentinerea puterii de cumparare,

· o reglementare financiara solida si in serviciul economiei reale, aflate in slujba populatiei,

· investitii ale statului in zonele profitabile ale economiei, generatoare de locuri de munca,

· respectarea drepturilor tuturor lucratorilor, in special a dreptului fundamental la o munca decenta.

Nu vom accepta sa revenim la politicile avide care au permis unora sa stranga averi pe spinarea si in detrimentul majoritatii, luandu-le lucratorilor si demnitate, si securitate! Munca decenta este indispensabila pentru a raspunde nevoilor cetatenilor Romaniei in aceste momente de criza economica si este singura modalitate durabila de a restaura puterea de cumparare si consumul.

Bogdan Iuliu Hossu

Presedinte CNS Cartel ALFA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: