Patrimoniul arhitectonic, in pericol. Ilegalitati comise prin ordine emise de ministrul Culturii

Două ordine ale ministrului Culturii, ambele din 2008, privind clasarea, declasarea şi inventarierea monumentelor istorice, în loc să pună capăt dezastrului urbanistic şi arhitectural, netezesc calea pentru demolarea clădirilor cu valoare de patrimoniu.

Până la apariţia ordinelor ministrului Culturii, deoarece monumentul era definit de lege ca teren aferent plus construcţie, dispariţia clădirii (distrusă intenţionat sau nu, fie abandonată şi devenită nerecurperabilă) nu însemna şi  dispariţia problemei sâcâitoare a regimului de protecţie, trebuind cel puţin teoretic să se efectueze o descărcare de sarcină arheologică. Declasarea de urgentă este periculoasă şi deoarece în formula în vigoare lasă posibilitatea privării de protecţie a unor construcţii de patrimoniu.

****************

Prezentul articol se ocupă de studierea legalităţii normelor metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice aflate în vigoare şi a Ordinelor Ministrului Culturii şi Cultelor (OMCC) prin care acestea sunt aprobate. Principala problemă este legată de procedura declasării de urgenţă, de aceea mai jos acest subiect va fi tratat pe larg.

Un articol de: arh. Adrian Bălteanu.

Foto: arh. Adrian Bălteanu şi Romulus Cristea

Restaurantul Cina

OMCC 2260/18.04.2008 conţine noile norme metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice. Până la intrarea în vigoare a OMCC 2260/18.04.2008 au fost valabile normele metodologice adoptate prin OMCC 2682/13.06.2003. Intrarea în vigoare a normelor din OMCC 2260/18.04.2008 s-a petrecut la 17 iulie 2008 o dată cu publicarea Ordinului în Monitorul Oficial. Acestea au fost valabile în întregime pînă la 15 august 2008, data publicării în Monitorul Oficial a Ordinului 2504/06.08.2008 ce le aduce o singură modificare, cea privind definirea procedurii declasării de urgenţă, a se vedea mai jos. De la 15 august până în momentul în care scriu acest text (9 octombrie 2008) nu s-a mai produs vreo schimbare în prevederile acestor norme.

Necesitatea existenţei unor norme metodologice este prezentă în legea 422/2001 cu modificările şi completările ulterioare, art. 12, alin. 4.

Ordinele cu caracter normativ ale ministrilor conform HG 1226/2007 ce aprobă Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, pot fi emise numai „pe baza şi în executarea legilor a ordonanţelor, a hotărîrilor Guvernului şi a legislaţiei comunitare” (art. 57).

Despre procedurile privind clasarea, declasarea şi clasarea de urgenţă în legislaţia în vigoare

Legea 422/2001, republicată ultima dată în Monitorul Oficial nr. 938 din 20 noiembrie 2006 prevede faptul că regimul de monument istoric este conferit prin clasare (art. 1, alin. 3 şi art. 12 alin. 3), aceasta se face prin OMCC la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (CNMI) (art. 8, alin 2 şi art 13. alin. 3). Procedura de clasare se declanşează din oficiu sau la cerere de către Direcţiile pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti (DCCPCN –J/MB) (art. 13 alin. 1). Clasarea se face pe baza unui dosar întocmit de serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor (art. 13 alin. 2).

Lipscani, Hanul Gabroveni

Declasarea reprezintă radierea din Lista Monumentelor Istorice a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta (art. 19, alin. 1). Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru clasare (art. 19, alin. 3). Declasarea se face şi ea pe baza unui dosar întocmit de serviciile deconcentrate ale MCC (art. 13 alin. 2).

CNMI ce are rol consultativ (art. 30, alin. 1) propune clasarea, declasarea, neclasarea sau nedeclasarea monumentelor istorice (art. 33, alin. 1, lit. d). CNMI are ca organisme ştiinţifice de specialitate descentralizate Comisiile Zonale ale Monumentelor Istorice (CZMI), şi ele având doar rol consultativ. (art. 34, alin. 1), ele analizează şi propun CNMI clasarea sau declasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenţă.

Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de

Demolări ilegale la Moara lui Assan

distrugere sau de alterare fizică este clasat în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa (art. 21 alin. 1). Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în maximum 3 zile de la identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea solicitării privind situaţia imobilului (art. 21 alin. 3). Serviciile publice deconcentrate ale MCC comunică imediat în scris proprietarului bunului imobil declanşarea procedurii. De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până la finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice. (art. 21 alin. 3 şi 4).

Declasarea de urgenţă este o procedură care nu este definită printr-o lege, ordonanţă, hotărîre a Guvernului sau în legislaţia comunitară.

Declasarea de urgenţă, procedură definită prin OMCC

Normele metodologice adoptate prin OMCC 2260/18.04.2008 definesc declasarea de urgenţă ca fiind „Declasarea de urgenţă este procedura excepţională de radiere din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta, a cărui substanţă a fost alterată grav sau în cazuri de colaps.” (art. 24, alin. 1 al Normelor Metodologice) Se observă faptul că această procedură astfel definită venea în contradicţie cu legea 422/2001 art 10, alin. 1 ce prevede faptul că „monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare”. Ea de asemenea anula procedura clasării de urgenţă. O clădire potenţial valoroasă aflată în stare de colaps era clasată de urgenţă pentru a beneficia de protecţie, iar imediat apoi putea fi cerută declasarea ei de urgenţă pe baza aceluiaşi motiv, starea de colaps. Această definiţie a declasării de urgenţă, a fost în vigoare din 17 iulie pînă în 15 august 2008, când a fost publicat în Monitorul Oficial OMCC 2504 din 06.08.2008. Definiţia valabilă de atunci fiind „Declasarea de urgenţă este procedura excepţională de radiere din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil în situaţia în care se constată dispariţia monumentului.” (art. I al OMCC).

Casă pe str. Vânători

Art. 24 alin. 2 al normelor metodologice prevede faptul că „Declanşarea procedurii de declasare de urgenţă se face în termen de maximum 3 zile de la constatarea situaţiei de urgenţă de către proprietar, administraţia publică locală sau de serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor; solicitarea se adresează Direcţiei monumente istorice şi arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.”

Art. 24 alin. 3 al normelor metodologice coroborat cu art. 25 al aceloraşi norme introduc o neclaritate privind monumentele istorice dispărute înainte de 2004, art. 24, alin. 3 precizează că acestea se fac pe baza unei note de constatare ce încape pe un format A4, dar art. 25 cere pentru declasarea de urgenţă un dosar cu mai multe documente.

Ilegalităţile comise

Potrivit art. 33, alin c (dar nu numai acestui aliniat) din legea 422/2001 cu modificările ulterioare, pentru aprobarea oricărei norme metodologice, aceasta trebuie să fie propusă spre aprobare de CNMI (chiar dacă acest organism are doar rol consultativ), acest pas intermediar lipseşte atît pentru OMCC 2260/18 aprilie 2008 cât şi pentru OMCC 2504/06 august 2008. MCC caută o justificare pentru legalitatea celor două OMCC printr-o discuţie pe acest subiect ce a avut loc la CNMI în şedinţa din 30 iulie 2008. De notat faptul că în 30 iulie 2008 CNMI s-a autosesizat cu privire la existenţa OMCC 2260/18 aprilie 2008, ca urmare a apariţiei acestuia în Monitorul Oficial nr. 540 din 17 iulie 2008. În această şedinţă a CNMI nu s-a prezentat acesteia textul OMCC 2504/06 august 2008. Text care nu a fost prezentat vreodată CNMI.

Casă pe Kisseleff nr.35-37

În afară de CNMI, nu au ştiut nimic de noile norme metodologice pînă la publicarea lor în Monitorul Oficial, nici publicul larg, nici asociaţiile specialiştiilor din domeniu (a se vedea protestele ARHIND şi ARA). Ordinele au fost adoptate cu încălcarea prevederilor din Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, în ceea ce priveşte participarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative (art. 6 alin. 1, 2 şi 4).

Procedura declasării de urgenţă, cum am arătat mai sus, este definită doar pe baza unor ordine de ministru, aplicarea lor este neconstituţională deoarece în mod practic ea ar da ministrului prerogative legislative în afara prevederilor Constituţiei (aplicarea ordinelor le-ar da putere de lege, cum nu există ceva care să legifereze declasarea de urgenţă). Definirea procedurii declasării de urgenţă prin OMCC altfel decât „pe baza şi în executarea legilor a ordonanţelor, a hotărârilor Guvernului şi a legislaţiei comunitare” intră în contradicţie şi cu HG 1226/2007.

Procedura declasării de urgenţă contravine legii 422/2001, art. 7 alin 1 ce arată ca „Statul garantează

Zona Lizeanu; Moara lui Assan; 2007

şi asigură protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege.” deoarece pocedura declasării de urgenţă, poate duce la declasarea unor construcţii monument istoric ce doar aparent nu mai există. Această situaţie se întâlneşte pentru construcţii, altele decât cele arheologice, a căror parte supraterană a dispărut, dar care mai păstrează părţi subterane valoroase de care nu se (mai) ştie, deoarece procedura nu cere un studiu arheologico-arhitectural. Chiar dacă s-ar cere cercetare arheologica, una serioasă, care să ducă la o evaluare corectă a ce a mai rămas din monument nu se face „de urgenţă”. Un alt motiv de atentare la prevederile legii 422/2001 art. 7 alin 1 este prin faptul că, în condiţiile din realitate, actuale, de protecţie a patrimoniului construit în România (în care intervenţiile de distrugere asupra monumentelor istorice rămân nesancţionate, şi este suficient să ne amintim doar cazul monumentului istoric Moara lui Assan din Bucureşti, pentru mai multe date a se vedea raportul Patrimoniul construit şi natural al României în pericol. Măsuri prioritare de protecţie. O ilustrare a stării de fapt, raport realizat de Comisia prezidenţiala pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale), indirect se încurajează distrugerea monumentelor istorice. Încurajarea intervenţiilor ilegale de distrugere sunt cu atât mai clare cu cât declasarea de urgenţă contravine prevederea legii 422/2001, art. 24 alin 3. „În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.”

Mai trebuie subliniat şi faptul că procedura declasării de urgenţă nu prevede nici o cale de atac a ei.

Modul în care a fost concepută procedura declasării de urgenţă arată necunoaşterea legislaţiei în vigoare şi prin faptul că potrivit art.25, alin.1, lit. e, din normele metodologice se cere avizul Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice (o carenţă se află în chiar referirea la această comisie, legea 422/2001 spune faptul că numele ei este „comisie zonală”, şi arată expres că termenul „regională” este de domeniul trecutului, cf. art. 34 alin. 1), ori aceasta comisie nu este abilitată de vreo lege să dea avize, ea fiind doar consultativă.

Iunie 2007; Moara lui Assan din zona Lizeanu-Obor

Procedura declasării de urgentă vine în contradicţie cu reglementarile europene în domeniu, art. 3 al Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, ratificată de Parlamentul României prin legea 157/1997 arată: “Fiecare parte se angajează: 1. să instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural; 2) să asigure, în cadrul acestui regim şi potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat sau fiecaărei regiuni protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale şi a siturilor”. MCC prin „declasarea de urgenţă” precum am argumentat mai sus, instituie un regim ilegal ce face ca România să nu asigure protejezarea monumentelor sale.

MCC argumentează necesitatea procedurii declasării de urgenţă prin necesitatea respectării termenului de actualizare a Listei Monumentelor Istorice

Ideea potrivit căreia necesitatea procedurii declasării de urgenţă s-ar impune datorită reactualizarii Listei Monumentelor Istorice (LMI) este una gresită deoarece nu primează decizia birocratica de a avea o lista până la o anumită dată (mai mult, nu primeaza slabiciunea sistemului, cum au trecut 4 ani în care lista ar fi putut fi actualizată fără „urgenţe”), ci protecţia patrimoniului. Prin legea 422/2001, art 26, alin 1, punctul 4, se spune ca LMI trebuie actualizată la 5 ani, MCC dacă doreste să nu încalce aceasta prevedere a legii, şi să ramână garant al protejării monumentelor istorice ar trebui să propună într-o şedinţă a guvernului darea unei ordonante de urgentă (urgenţa ar fi justificată prin apropierea termenului şi necesitatea luării unor decizii fundamentate nu a unora încropite „de urgenta”) prin care acest termen să fie amânat, şi/sau să ia masuri pentru suplimentarea numărului de persoane care lucrează la actualizarea LMI.

Alte nereguli din normele metodologice ce nu au legătură cu procedura declasării de urgenţă

Un exemplu de necunoaştere a legislaţiei în vigoare este art. 3, alin 3 al Normei Metodologice precizează: “ Inventarierea monumentelor istorice constă în procedura de alcătuire a fişei analitice şi

Hanul Gabroveni; Lipscani

minimale a fiecărui monument, în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului, în condiţiile Legii nr. 422/2001, republicată, şi potrivit prezentelor norme metodologice.” în condiţiile în care legea 422/2001 spune că inventarierea este mult mai mult decât alcătuirea unei fişe: art. 12 alin 1 “Inventarierea monumentelor istorice reprezintă acţiunea de strângere a totalităţii informaţiilor, documentelor, studiilor, cercetărilor şi a documentaţiilor cu privire la identificarea imobilelor susceptibile de a dobândi calitatea de monument istoric, a imobilelor clasate ca monumente istorice, a monumentelor istorice declasate, precum şi a celor distruse sau dispărute.”

Un alt exemplu de necunoaştere a legislaţiei în vigoare este art.23, alin. 2 al normelor metodologice, referitor la clasarea de urgenţă ce restrînge prevederile art. 21 din legea 422. Norma metodologică precizează că “solicitarea declanşării se face de către: propietar, administraţie publică locală, locală sau de serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în maxim 3 zile de la constatarea situaţiei”, legea spune: art 21 alin 2 “Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor pot declanşa procedura de clasare de urgenţă, din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.” şi alin. 3 “Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în maximum 3 zile de la identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea solicitării privind situaţia imobilului.

Trimiteri web

1) Protest faţă de OMCC 2260/18 aprilie 2008 al Asociaţiei pentru Arheologie Industrială – România (ARHIND), 30 iulie 2008 ;

2) Protest faţă de OMCC 2260/18 aprilie 2008 al Asociaţiei Arhitectură. Restaurare. Arheologie (ARA), 12 august 2008;

3) Raportul Patrimoniul construit si natural al României în pericol. Masuri prioritare de protecţie. O ilustrare a starii de fapt si este realizat de Comisia prezidenţiala pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale;

4) Forma actuală a Legii 422/2001;

5) OMCC 2260/18.04.2008;

6) Normă metodologică de clasare şi inventariere a monumentelor istorice din 18.04.2008;

7) OMCC 2504/06.08.2008;

Cititi si articolul de la Omnigraphies.com

Publicitate