Zeci de cover-uri pentru „Feel like making love”
O melodie celebră din anii ’70 a formaţiei The Bad Company care de-a lungul anilor a avut zeci şi zeci de prelucrări (cover-uri), toate interpretate de solişti şi formaţii celebre (există până şi variante punk, metal, country şi rap). Mi-ar trebui câteva pagini să le înşir, iar vouă zile întregi să le ascultaţi.
Merită să o ascultaţi şi să o priviţi (pentru nerăbdători de la min 1:12) cântând acestă melodie mai ales pe Susanna Hoffs (ex- Bangles). Nu e numai muzică, ci şi spectacol. Aşa ceva rar mai vedeţi.
Era să uit, tocmai m-am uitat pe blogul Roxanei Iordache. Face o dedicaţie vizitatorilor şi prietenilor, aşa că o copiez niţel. Dedic şi eu melodia Roxanei Iordache, prietenilor şi vizitatorilor blogului meu pe care l-am numit de curând Periodic.
* Susanna Hoffs-Feel like making love (1991)
Postat pe Youtube de WellExxxcuuuseMeee
* Kid Rock – Feel like making love (2005)
* The Bad Company -Feel like making love (1975)
Muzica: Paul Rodgers şi Mick Ralphs
Povestea melodiei o găsiţie la TJ Classic Rock
Written by Romulus Cristea
Joi, 21 august 2008 la 00:04
Publicat în Articole, bucuresti, muzica, Romania, romulus, cristea, Uncategorized, video
Tagged with Bad Compaby, Bangles, Bilboard, country, cover, cristea, Deep Purple, Feel like making love, Kid Rock, king Crimson, ludacris, metal, Mick Ralphs, music, Paul Rodgers, Periodic, punk, rap, rock, romulus, Roxana Iordache, shaggy, Susanna Hoffs, TJ Classic Rock, video, Welcome to Roxania, Wikipedia
5 răspunsuri
Subscribe to comments with RSS.
ROMULUS CRISTEA 
Faina dedicatie, Romulus!
Faina si don’shoara Hoffs, numa’ ca eu prefer Kid Rock. O alta palarie pentru aceeasi Marie. Sau nu?
Bogdan Iorga
Joi, 21 august 2008 at 01:26
Salut,
Mersi de vizită…că sufla vântul la comentarii. Uite că nu am mai apucat să vorbim. Poate ne vedem într-o zi. Oricum, până atunci, te mai aştept pe aici, în spaţiul virtual.
Romulus Cristea
Joi, 21 august 2008 at 01:42
Pentru Bogdan Iorga:
Uite că uitam să-ţi răspund la obiect. Păi Susanna Hoffs cântă şi se „produce” live, ca să zic aşa, pe când la Kid Rock e un clip video prelucrat şi reprelucrat în studio. Îmi place Kid Rock, însă prefer live-ul în orice situaţie. La fel de mult prefer şi varianta celor de la The Bad Company, sunt simpatici chiar dacă iţarii aia de pe ei sunt demodaţi şi părul lung nu mai e la modă. Parcă totuşi aveau ceva mai mult de comunicat prin muzică. Muzica anilor 70 avea cel puţin un mesaj, asta ca să-ţi aduc aminte de Woodstock, protestele sociale, demonstraţiile anti-război şi altele.
Romulus Cristea
Joi, 21 august 2008 at 02:13
@Romulus. Abia acum am revenit la blog şi am găsit dedicaţia ta, pentru care îţi mulţumesc şi am să o ascult cu plăcere înainte de culcare! 🙂
Roxana Iordache
Joi, 21 august 2008 at 02:33
Pentru Roxana,
Sper sa-ti placa.
Romulus Cristea
Joi, 21 august 2008 at 10:50