ROMULUS CRISTEA

PERIODIC – Blogul lui Romulus Cristea

Mineriada din 13-15 iunie 1990 = terorism de stat

with 2 comments

art_98273_1.jpg

Fenomenul Piata Universitatii
Mineriada din 13-15 iunie 1990 = terorism de stat

Romulus Cristea
Vineri, 15 Iunie 2007

Chiar daca nu exista in dictionare, mineriada a devenit termenul generic care desemneaza raidurile si violentele exercitate de catre grupuri organizate de mineri impotriva concetatenilor, in Romania postdecembrista. In constiinta oamenilor, mineriada este similara actelor de teroare. Hoardele de mineri constituite in grupari de tip paramilitar inarmate cu bate, tarnacoape, lopeti, lanturi, sfredele, cutite au actionat repetat, impotriva populatiei civile, sustinute fiind de diverse grupari politice si exponenti ai puterii. Cel mai cunoscut personaj politic, al carui nume este pus permanent in legatura cu actiunile ilegale, de teroare, ale minerilor este cel al ex-presedintelui Ion Iliescu, actualmente senator PSD. Ion Iliescu este cel care a chemat in mod repetat minerii la Bucuresti si tot el este cel care le-a multumit public pentru ca au terorizat populatia si i-a „pus la punct” pe opozantii sai. Ion Iliescu si cei din jurul sau au sustinut actiunile mineresti, au acordat sprijinul logistic necesar pentru deplasarea „trupelor” de ortaci in Capitala si au instigat la dezordine.

Cea mai mare manifestatie-maraton anticomunista a inceput la data de 22 aprilie 1990, in Piata Universitatii, si a incetat in acelasi an, in ziua de 13 iunie, ca urmare a interventiei violente a autoritatilor. Represiunea a continuat pana la data de 15 iunie ’90, folositi fiind si minerii din Valea Jiului care au raspuns apelului presedintelui Ion Iliescu de a „curata Capitala de huligani”. Apelativul „golani” folosit de ex-presedintele Iliescu la adresa protestatarilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia-maraton sa fie supranumita si „Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, in zona proclamata „Libera de neocomunism” si „Centrul libertatii si democratiei Romaniei”. Fosti membri de partid si-au ars in piata publica carnetele PCR si au scandat „Jos Iliescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos nomenclatura!”. Demonstratia organizata in Piata Universitatii si la care participarea oamenilor a devenit din ce in ce mai numeroasa a atras un val de simpatie din partea unor importante personalitati.
Inca din prima zi a Pietei Universitatii, in noaptea de 22/23 aprilie ’90, autoritatile au intervenit si au procedat la imprastierea manifestantilor, retineri ilegale si au exercitat presiuni asupra unor persoane pentru a renunta la proteste. In scurt timp, vestea arestarii unuia dintre organizatorii baricadei si prezenta trupelor de soc, in special militari inarmati cu arme automate si politisti dotati cu bastoane, in zona centrala a Capitalei au facut ca zeci de mii de oameni sa revina in strada pentru a striga impotriva comunismului, a Securitatii, a guvernului si a lui Ion Iliescu. De aceasta data protestul va capata o amploare nebanuita de autoritati si imposibil de stapanit doar prin interventia in forta a politiei si armatei. Dupa 22 aprilie ’90, timp de o luna si jumatate, opozantii regimului Iliescu au ramas in Piata Universitatii pana cand a fost gasita „solutia” de chemare a minerilor din Valea Jiului pentru a face „ordine”. Nici o umbra de legalitate nu a existat pentru niciuna din deciziile luate in acea perioada, in special a anilor 1990-1991, referitor la chemarea minerilor pentru „a face ordine in Capitala”.
Din prima zi a manifestatiei-maraton din Piata Universitatii si pana la finalul acesteia, ca urmare a interventiei in forta a autoritatilor, sute de mii de persoane au tranzitat zona declarata „libera de neocomunism – kilometrul zero al democratiei”. Peste o mie de persoane, studenti, intelectuali, reprezentanti ai societatii civile, protestatari, lideri ai organizatiilor neguvernamentale, muncitori, militari etc., au avut posibilitatea sa se exprime neingradit de la balconul Universitatii, transformat intr-o veritabila tribuna a democratiei. Aceasta decizie luata de Liga Studentilor din Universitate marcheaza inceputul a ceea ce se va numi „Fenomenul Piata Universitatii”. Aplicarea punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, desfiintarea Decretului 473 care subordona Televiziunea nationala conducerii de partid si de stat, epurarea guvernului de nomenclaturisti, amanarea alegerilor, judecarea vinovatilor de crimele din decembrie 1989 au fost doar cateva dintre revendicarile sustinute de cei care au manifestat in Piata Universitatii.
Brutalitatea cu care fortele de ordine au intervenit in dimineata zilei de 13 iunie ‘90, la solicitarea regimului politic de la acea vreme, pentru „curatarea” Pietei Universitatii, precum si blocarea zonei, in mod ostentativ cu autovehicule militare, s-au constituit ca o provocare pentru participantii la manifestatia-maraton care tinea de peste 50 de zile. In cateva ore, mii de oameni revoltati s-au adunat in zona centrala a Capitalei solicitand eliberarea celor retinuti ilegal. Netinand cont de starea de agitatie crescanda, de revolta celor prezenti in perimetrul Universitatii, politistii au continuat sa faca numeroase arestari si sa loveasca protestatarii care la inceput nu faceau altceva decat sa strige lozinci impotriva regimului si a comunismului. La doar cateva ore de la interventia in forta a politistilor sustinuti de unii „oameni ai muncii”, protestatarii s-au regrupat si au fortat barajele formate in zona.
Au urmat adevarate lupte de strada, manifestantii cerand eliberarea celor retinuti ilegal. Politistii si cadrele armatei au folosit scuturile si bastoanele, „oamenii muncii” adusi de FSN au utilizat bate de lemn si rangi metalice, iar cei agresati au ripostat, in cele din urma, cu pietre. Mai tarziu au aparut grupuri de indivizi care au preparat cockteiluri Molotov si le-au folosit impotriva fortelor de ordine. Geamurile unor cladiri din jur au fost sparte, s-au distrus autoturismele parcate si vehiculele militare dispuse in baraj. Manifestantii aveau sa reocupe Piata Universitatii. Centrul Capitalei arata mai ceva ca la revolutia din decembrie ’89: fum gros, vehicule incendiate, strigate, impuscaturi.
Manifestantii din piata si-au pus pe piept ecusoane pe care au scris „Golan”, iar fatadele Universitatii si Facultatii de Arhitectura au fost pavoazate cu inscriptii.
Oamenii de la FSN au sprijinit din plin actiunile hoardelor de mineri si ale fortelor de ordine. Mai multi demonstranti de la Universitate au relatat modul cum au fost batuti cu ciomege de membrii FSN, in perioada 13-14 iunie 1990, la Piata Universitatii sau la Televiziune, unde se desfasurau manifestatii de protest. Mai grav, la anchetele de la unitatile militare si sectiile de politie unde se aflau retinuti o parte din manifestanti, cei din FSN erau chemati pentru a da declaratii impotriva acestora.
Sosirea minerilor in ziua de 14 iunie ’90 la Bucuresti a insemnat pentru Romania intoarcerea in timp, la dictatura. Ortacii chemati de regimul Iliescu, sustinuti de autoritatile statului si coordonati de fortele de ordine, s-au pus pe facut „ordine”. Cei suspectati de a fi opozanti ai Puterii au fost calcati in picioare, batuti salbatic cu rangi metalice, sfredele si cozi de tarnacop. Cei „dovediti” de probele oferite de ofiterii de informatii au fost bagati la „racoare” dupa un „tratament de reabilitare” constand din oase fracturate si capete sparte. La un moment dat, nici nu a mai contat daca persoana prinsa pe strada era sau nu opozant, barba, parul lung, ochelarii, blugii sau mapa de sub brat au constituit un „indiciu precis” ca ar fi vorba de un intelectual, student, „golan” sau politician care „se opunea dlui Iliescu si FSN-ului”.
Ofiterii de informatii si politistii au devenit ghizii ortacilor indrumandu-i spre locurile care trebuiau „salubrizate”: sediile partidelor istorice, ale organizatiilor civice care militau pentru democratie, facultatile din Universitate, domiciliile „golanilor” si ale personalitatilor care se exprimasera impotriva regimului. Nu s-a mers la nimereala, existau schite cu strazile de domiciliu ale opozantilor, iar fotografiile cu persoanele care „trebuiau puse la punct” circulau din mana in mana. La sectiile de politie fusesera afisate fotografii cu grupurile de protestatari cu mentiunea: „demonstranti din Piata Universitatii”. Presa de opozitie si-a intrerupt aparitia, iar ziarele FSN aveau editie speciala si se distribuiau gratuit. Unicul post de televiziune il proslavea pe Iliescu si prezenta „realizarile” FSN.

ANCHETE
» SRI s-a implicat

Dosarul mineriadei a fost unul incomod pentru cei care erau atunci la putere si care au organizat la acea vreme represiunea, a declarat seful Sectiei Parchetelor Militare, generalul magistrat Dan Voinea, in cadrul unui interviu acordat colegului nostru Romulus Cristea. Coordonatorul acestui dosar, Dan Voinea, a afirmat ca a fost vorba de un caz complex. „Necazul este ca nu am fost sprijiniti nici macar de cei care sunt direct interesati – victimele si care au asteptat sa primeasca citatii, iar institutiile implicate in evenimente ne-au pus la dispozitie, cu mare dificultate, cu intarzieri, materialele solicitate”, a spus Voinea. Prim-procurorul militar adjunct la Parchetul Militar Cluj, col. Viorel Siserman, care face parte din echipa coordonata de Voinea, a declarat intr-un interviu acordat aceluiasi ziarist ca exista dovezi care arata modul cum Serviciul Roman de Informatii s-a implicat in mineriada. „Exista elemente care confirma implicarea nedorita in eveniment a unor ofiterii de informatii. Mai multi ofiteri ai serviciilor speciale au fost pusi sub invinuire in acest dosar. Acestia au fost folositi de institutiile statului. Dar exista si un caz al celor doi angajati ai unui serviciu de informatii care au patruns in locuinta dlui Ratiu”, a spus Siserman.

VIOLENTA
» Minerii securisti nu mai doreau ca „Romania libera” sa apara
Mineriada a intrerupt aparitia ziarului „Romania libera” in perioada 14-19 iunie 1990. In dimineata zilei de 14 iunie ’90, un grup de muncitori de la Combinatul industriei Poligrafie si mineri au patruns cu forta in redactia ziarului „Romania libera”, de la etajul 4 al Casei Presei Libere. Au fost devastate birourile redactorilor-sefi, iar singura persoana gasita in redactie, dna Mariana Bardu, secretara, a fost molestata. Grupul de muncitori a inceput sa strige si sa anunte ca nu mai sunt de acord cu aparitia in continuare a ziarului. In conditiile create, personalul redactional nu a mai putut intra in sediu. In raportul Comisiei Parlamentare s-a mentionat ca „faptele sunt cunoscute si de dl colonel Marincas, care asigura paza armata a celorlalte corpuri ale cladirii Casei Presei Libere, iar liderul minerilor era Camarasescu Nicolae”, dovedit apoi ca ofiter de Securitate.

MANIPULARE
» Cu televizorul, au mintit poporul!
Apropierea datei de 20 mai ’90, cand urmau sa aiba loc primele alegeri prezidentiale si parlamentare, a facut ca numarul participantilor la manifestatie sa creasca considerabil, iar prezenta personalitatilor publice care se exprimau de la balconul Universitatii sa devina coplesitoare. Reprezentantii manifestantilor din Piata Universitatii au continuat demersurile pentru reluarea dialogului cu autoritatile, respectiv cu presedintele provizoriu al CPUN, Ion Iliescu. Prin intermediul unicului post de televiziune s-a continuat cu manipularea opiniei publice, impartita deja in doua tabere, pro si contra FSN si Iliescu. Atat in cadrul sedintelor CPUN prezentate continuu la televizor, dar si la buletinele de stiri manifestantii din Piata Universitatii era prezentati ca „drogati” si „falsificatori de moneda”, „platiti de Coposu, Ratiu si Campeanu”. La nesfarsit erau prezentate aceleasi imagini cu niste fiole de vitamine despre care se spunea ca sunt droguri.

Articol aparut in ziarul Romania libera
http://www.romanialibera.ro

Anunțuri

Written by Romulus Cristea

Vineri, 15 Iunie 2007 la 04:01

2 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Dosarul ‘Mineriada’ IICCMER: Mineriade 1990: violenta stradala si rezistenta civica Romulus Cristea: Mineriada din 13-15 iunie 1990 = terorism de stat Wikipedia: Mineriada din iunie 1990 MINERIADA 2.0. Victime fără vină: Elevi, cofetari, […]

  2. […] photo: 1, 2, 3, 4, 5. Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this post. […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: