ROMULUS CRISTEA

Aterizarea forţată de azi a avionului Saab 2000,pe Aeroportul Traian Vuia din Timişoara, nu este primul incident aviatic în care sunt implicate aeronave operate de compania Carpatair.

În seara zilei de 21 aprilie 2008, aeronava BAE 146 a intrat, la aterizare, în acvaplanare, în timpul unui viraj pe pista Aeroportului Henri Coandă din Bucureşti . Aeronava era programată să efec­tueze cursa Timişoara-Bucureşti şi urma să aterizeze pe Aeroportul “Henri Coandă” la ora 16:40. A fost anunţată o escală la Craiova, avionul urmând să aterizeze după ora 18 la Otopeni. Iniţial, avionul a aterizat normal, iar când a făcut următorul viraj s-a întors şi a intrat cu trenul principal pe iarbă, dar nu pe pistă, ci pe calea de rulare. La bordul avionului se aflau 67 de pasageri şi membrii echipajului. Aeronava BAE-146, aparţinea companiei Romavia, şi era închiriată către operatorul Carpatair. Evenimentul a fost calificat drept “accident aviatic”, având în vedere avariile avionului. Avionul era asigurat la „Astra“ pentru 4,2 milioane de dolari. Nici un pasager sau membru al echipajului nu a fost rănit.

În 5 decembrie 2006, un avion SAAB 2000 (acelaşi avion implicat în evenimentul de azi), aparţinând companiei Carpatair, a lovit un cal în timpul decolării pe aeroportul Bacău, din cauza ceţii. Niciunul dintre cei 10 pasageri aflaţi la bord nu a fost rănit, iar aeronava a aterizat apoi la Timişoara. Avionul având destinaţia Roma, cu escală la Timişoara, a decolat la ora 6,47 de pe aeroportul din Bacău. Imediat ce s-a desprins de la sol, pilotul a raportat turnului de control că în timpul manevrelor a văzut o haită de câini şi a lovit unul dintre ei. O echipă de la aeroport s-a deplasat imediat la faţa locului şi a constatat că aeronava lovise de fapt un cal care pătrunsese pe pistă din cauza faptului că aeroportul nu avea gard înconjurător.

În cazul incidentului de azi dimineaţă de pe aeroportul Traian Vuia din Timişoara când aeronava aparţinând Carpatair a aterizat forţat, cu roata din bot escamotată, Nicolae Petrov, preşedintele companiei a declarat, fiind citat de Mediafax, că “se suspectează o defecţiune la trenul de aterizare”. Directorul Carpatair a mai spus că aeronava implicată în incident era în stare foarte bună.

* Aeronavele SAAB 2000, au o capacitate de 50 de locuri, se deplasează cu viteza maximă de 670 km la oră, la o altitudine de croazieră de aproximativ 9500 metri şi sunt recunoscute precum printre cele mai sigure din lume.

Video: Pro TV si Realitatea TV

Un avion de tip Saab 2000, aparţinând companiei Carpatair a aterizat forţat (cu roata de bot escamotată) la Timişoara, la ora 9,44, la capăt de pistă, pe o suprafaţă acoperită cu spumă ignifugă. Avionul care avea programată aterizarea la ora 8,05 pe Aeroportul Timişoara avea probleme tehnice la trenul de aterizare.

Interceptarea convorbirii radio dintre pilot şi turnul de control a fost realizată de un radioamator cu ajutorul unui scanner radio.

Pentru a evita un incendiu la impactul cu solul, avionul a survolat, înaintea aterizării, peste o oră şi jumătate zona aeroportului pentru a consuma rezervele de combustibil.

Avionul a aterizat în afara pistei, toţi cei 47 de pasageri şi patru membrii ai echipajului scăpând teferi. Datorită incidentului, 13 curse programate pe aeroportul din Timişoara au fost amânate.

Aeronava venea de la Chişinău. Acelaşi avion a mai fost implicat într-un incident în 2006, când a lovit cu trenul de aterizare un cal aflat pe pista Aeroportului Bacău.

Video: Realitatea TV

Printea’s Blog-”Print şi de la capăt” este blogul designer-ului Titi Amzăr.

Îl ştiu pe Titi Amzăr din decembrie 1989. Eu eram în fostul CC-PCR, el alături, în clădirea  Direcţiei a V-a. Ne-am intersectat probabil,  când totul o luase razna, clădirile ardeau şi gloanţele zburau aiurea. Student pe atunci la Academia de Arte, Amzăr a rămas prins în evenimentele tumultoase care s-au derulat ani de zile după ‘90 şi erau corect motivate de o atitudine civică direcţionată împotriva unui regim autoritar, poate chiar imoral.

Blogul lui Titi Amzăr

În timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, printre bâtele muncitorilor de la IMGB şi sticlele incendiare lansate de protestatari, Amzăr organiza expoziţii tematice antiguvernamentale şi tot el a fost cel care a creat sigla ziarului România liberă, publicaţie care atinsese un tiraj de un milion de exemplare. Pentru deranj, a primit echivalentul în lei la  doi dolari SUA. De, erau vemuri grele. Logo-ul care a stat luni de zile pe frontispiciul României libere a iscat până la urmă controverse aprige, nemotivate însă de vreo intenţie a artistului care şi acum spune cu suficientă convingere că a fost o pură întâmplare. Eu îl cred pentru că îl cunosc. De atunci, sloganul “Dreptate, ochii plânşi cer să te vadă” a rămas tipărit doar în paginile de istorie contemporană.
Din student şi protestatar, Titi a devenit apoi jurnalist, designer şi s-a stabilit pe domeniul publicităţii. Acum, încearcă să resusciteze şi să reinventeze printul, de pe poziţia destul de incomodă de formator.
Titi Amzăr este şi autorul coperţilor ultimelor mele cărţi care au ca subiect evenimentele din revoluţie şi Piaţa Universităţii. Au ieşit foarte bine deşi mi le trimitea întotdeauna cu câteva ore înaintea intrării manuscrisului la tipar. A avut grijă să-mi macheteze şi nişte cărţi de vizită, să-mi facă câteva fotografii bune la lansări şi din când în când să-mi dea câte un sfat competent despre cum să arate paginile mele de blog. Îmi împărtăşeşte opiniile privind accesul neîngrădit şi gratuit la artă şi cultură, probabil din acest motiv a refuzat  să primească vreun onorariu.  Mi-a promis că se va ocupa şi de noul meu site şi îşi va arăta talentele şi la machetele viitoarelor mele cărţi programate să apară până la sfârşitul anului.

Despre blogul lui Amzăr? Sper să nu rămână doar în stadiul cu un sigur articol lansat.