Un austriac de la Ineu, în topul fermierilor bogaţi
Compania Ineu este înregistrată în judeţul Arad şi figurează în evidenţele APIA pe locul 23 în topul celor mai mari deţinători de terenuri agricole din România, cu o suprafaţă de 6.307 de hectare.
Societatea a fost înfiinţată încă din anul 2007 de doi cetăţeni austrieci Karl Ernst Kirchmayer (33 ani) şi Karl Kirchmayer (67 ani) activitatea principală a firmei fiind în domeniul alimentaţiei, agriculturii, pisciculturii şi silviculturii. Karl Ernst Kirchmayer a desfăşurat activităţi în agricultură în mai multe ţări (Austria, România, Ucraina etc.) prin intermediul unei asociaţii familiale cu tradiţiEi în domeniu. În România, a înregistrat în zona Banatului mai multe firme cu activităţi în domeniul agriulturii, terenurile cultivate fiind luate în principal în arendă.
În anul 2009, cei doi asociaţi l-au cooptat în firmă pe un alt cetăţean austriac, Ștefan Helmuth Kulterer (40 de ani). În urma adunării generale a societăţii, cei doi austrieci care au fondat societatea s-au retras din firmă cesionând, la valoarea nominală, întreg aportul lor la capitalul social total al societii, asociatului nou cooptat Helmuth Kulterer.
Compania Ineu are ca domeniu declarat de activitate cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase. De asemnea, societatea apare în evidenţele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Regionale ca operator în agricultura ecologică.
Oul de prepeliţă măreşte IQ-ul şi virilitatea, dar şi conturile lui Lucian Stancu, crescător care vinde un milion din primul an
Într-un an de zile, o fermă de prepeliţe amplasată la marginea unei păduri din localitatea Băbeni, judeţul Vâcea, pe un teren de 2.500 de metri pătraţi a ajuns la un vârf al producţiei zilnice de 10.000 de ouă. Afacerea merge atât de bine încât proprietarul a deschis un abator de mare capacitate şi urmează să deschidă peste câteva săptămâni, o hală de procesare pentru specialităţi culinare din ouă şi carne de prepeliţă.
„Calitatea şi respectul pentru consumator au fost principalele ţinte ale afacerii. Suntem în faza de dezvoltare a afacerii, nu profitul este obiectivul principal. Reinvestim tot şi dezvoltăm afacerea permanent. Logo-ul firmei conţine fotografia reală a bunicii mele, care a avut gospodărie chiar în satul unde am deschis ferma de prepeliţe. Din respect şi dragoste faţă de bunica mea şi faţă de locuitorii din zonă care mă cunosc de când eram copil, producem şi livrăm numai produse de calitate, naturale”, se laudă Lucian Stancu (37 de ani), proprietarul Fermei Bunicii din Băbeni, Vâlcea.
Afacerea cu prepeliţe a lui Lucian Stancu a demarat în aprilie 2012. Ferma de prepeliţe, denumită „Ferma Bunicii”, este situata in judetul Valcea, localitatea Babeni, sat Padureţu la marginea padurii Zmeoaica si are o capacitate de aproape 30.000 de prepeliţe si o producţie de peste 1.000.000 de ouă pe an. Este o afacere dezvoltată sub forma unui „complex agroindustrial integrat şi vertical”, după cum declară Lucian Stancu.
2012 in review
The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.
Here’s an excerpt:
4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 36,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 8 Film Festivals
Sabotati ziarul Romania libera (I)
Ziarul România liberă “a uitat” să-mi mai plăteasca salariile începând din luna februarie. Se mai adaugă munca “la negru”, prestată pentru Medien Holding, pentru mai multe suplimente ale ziarului România libera şi pentru care banii s-au încasat, dar nu s-au virat şi pentru ziarişti. Eu o consider o escrocherie, ca să nu o numesc mizerie. Sunt uimit sa văd acum un “protest” al colegilor, dar care au stat impasibili când vedeau cum sunt escrocat de ziarul la care lucram de 23 de ani (din 1990). Colegii “răzvrătiţi” nu au scos niciun cuvânt când vedeau că eu, de luni si luni de zile, prestam pe gratis. În schimb, colegii jurnalişti îşi încasau salariile pe drepturi de autor sau lanegru, cu banuţii număraţi ca la frizer, în mână (eu am preferat sa lucrez legal, în schimb).
În plus, am mai descoperit că nici asigurările nu sunt plătite de doi ani de zile. ITM-ul are acum de lucru si cu România liberă, dar şi cu proprii angajaţi “unşi”.
Nu-mi rămâne decât să-i rog pe cei care mai au bun simţ să saboteze acest ziar (România liberă, dar şi Academia Caţavencu care face parte din trust, ambele cu audiente si tiraje prabusite), adică pur şi simplu să nu-şi mai facă abonamente şi să nu-l mai citească, dar nici să nu mai deschidă pagina lor de web. E suficient doar atât. Nesimţirea a fost maximă. Altceva nu a mai rămas de făcut! Doar aşa mai puteţi dovedi puţină solidaritate cu ziaristii escrocaţi. Altfel umpleţi în continuare buzunarele lui Adamescu & Co care sfidează jurnaliştii escrocaţi. Adamescu continua să vină la birou fie cu Rolls Royce, fie în Maybach, în timp ce ziariştii sunt rupţi de foame de luni de zile. Un trabuc pe care-l fumează zilnic Dan Adamescu costă cât salariul neplătit de luni de zile al unui junalist. Un individ cu moralitate diminuată, discutabilă şi care a adus ziarul în stadiul în care se află astăzi. La zero barat, un ziar lipsa la recenta auditare si aproape inexistent.
Cum am fost escrocat de ziarul România liberă
Ce să vă mai spun? Că am aflat că nu am şansa să recuperez nimic de la societate. Totul a fost spoliat şi mătraşit. “Actorii-dirijori” sunt indicaţi şi arătaţi cu degetul în persoana directorului general Adrian Rus (care cerşea imperativ de la redactori redirecţionarea impozitelor către ONG-urile proprii, afirmând-halal model de părinte- că are de cumpărat fân pentru caii fiicei şi bascheţi pentru băiatul de la liceu ) şi a directorului economic Dan Sabău. Despre Găbi Gheorghiţa Barbu, şefa de la personal care malversaţioneză şi ştate, nu va pot spune decât ce ştie toată lumea. Discutăm de o semianalfabeta şi abia aştept ca în zilele următoare să public scrisorile electronice primite de la aceasta. Pentru fapt divers, i se spune în redacţie, “Miau-Legat” sau “Servitoarea”. Surpriza vine în viitorul apropiat. Cu probe si documente. La poliţie unii deja au dat cu subsemnatul, alţii aşteaptă mandatul de aducere, aşa cum de altfel a auzit direct şi Alexander Adamescu.
La Poliţie şi Parchet sunt, în prezent, instrumentate câteva dosare privind situaţia de la România liberă. De exemplu, la Secţia 9 Poliţie Mai sunt şi nişte procese pe rol. Sper ca lucrurile să fie soluţionate în curând.
Mai am de adăugat însă ceva. Ziarul România liberă îmi plătea un “fantastic” salariu de 1.800 lei, un fel de pedeapsa pentru faptul că am refuzat să lucrez ilegal “la negru” sau pe drepturi de autor. În schimb, colegii, 99,99%, care în prezent plâng pe la colţuri, primeau 3.500-6.000 de lei lunar drept răsplată pentru”fentarea” legii prin aşa-zise drepturi de autor sau plată pe ştate de aruncat la coş.
* Voi publica cât de curând lista cu firmele, politicienii si oamenii de afaceri care au beneficiat indirect de munca mea, neplatită de angajator. O astfel de firma, de exemplu, este compania care imbuteliază apa minerală Borsec.
** Cititi alte cateva zeci de comentarii la materialul de mai sus, pe pagina mea de la Facebook:
https://www.facebook.com/romuluscristea
Va urma
